Cel mai simplu exercitiu de imaginatie: inchipuiti-va ca ati ramine dintr-odata si pentru totdeauna fara celular si adresa de email. Fara indoiala, (mai) toata lumea ar supravietui. Dar cum? Ma gindeam zilele trecute: cum arata viata mea (si a multor altora) acum zece ani - si cum arata astazi. Gasesc mult prea putine similitudini, dincolo de biologia virstei. Probabil ca nimic nu a influentat mai mult si mai rapid existenta noastra cotidiana (citeodata si destinul) decit cele doua inventii impuse in ultimul deceniu: internetul si telefonul mobil. Cel mai simplu exercitiu de imaginatie: inchipuiti-va ca ati ramine dintr-odata si pentru totdeauna fara celular si adresa de email. Fara indoiala, (mai) toata lumea ar supravietui. Dar cum? Cum, cind te-ai obisnuit sa ai acces aproape instantaneu la orice informatie, la comunicarea (ieftina!) cu prietenii si rudele de peste drum sau din celalalt colt al lumii, cum, cind intr-un fel sau altul faci parte/esti o parte din zumzetul informational local/mondial? Numai astazi dimineata am "vorbit" cu un profesor de la Toronto, un altul din Italia, un al treilea din Belgia (mi-au trimis prezentarile lor pentru un curs international care va avea loc la Marea Neagra, le-am comunicat multumirile mele, precum si date privind transportul lor de la aeroport, raminem in legatura), dar si cu trei profesori din diverse colturi ale Romaniei, precum si cu vreo zece cursanti. Am primit informatii esentiale pentru profesia mea de la patru reviste internationale (inclusiv optiunea de a accesa articole inca nepublicate in revista pe hirtie). Am trimis informatii stiintifice si didactice unor colegi aflati la citeva zeci de metri de mine, spre luare aminte, mai tirziu. Basca doi prieteni, unul din Toronto, altul din cartierul Mircea cel Batrin al Iasilor... Am trimis, de asemenea, poze unei rude din Germania. Am rezolvat, via email, si oaresce pr