Raymond Aron zicea că, dacă revoluţia franceză a schimbat, din punct de vedere juridic, societatea franceză, mai ’68 este, dimpotrivă, numai „un eveniment“, un „carnaval revoluţionar“, căruia i s-au atribuit mai multe miracole (sau nefericiri, depinde de punctul de vedere) care sînt adesea asociate „gîndirii magice“ (de care vorbea Aron). Sigur, lunile de după mai ’68 au fost marcate de numeroase reforme. Evoluţiile acestea s-ar fi produs oare fără cele cîteva săptămîni care, într-adevăr, au înfiorat Franţa? Care este astăzi sensul pe care trebuie să-l acordăm lui mai ’68? Se poate rezuma acest eveniment fără să fie denaturat? Patruzeci de ani mai tîrziu, „aniversarea“ lui mai ’68 riscă să multiplice confuziile întreţinute de memoriile divergente. Arhivele despre mai ’68 sînt extrem de abundente şi mulţi protagonişti mai trăiesc. Istoria factuală a evenimentelor din mai ’68 a fost scrisă deja, totuşi, patruzeci de ani mai tîrziu, editorialişti, eseişti, sociologi, politologi, istorici… tot încearcă să găsească un sens (un alt sens) acestui moment istoric. Primăvara 2008 a dat naştere unei explozii de cărţi, de articole, de dezbateri şi de emisiuni despre mai ’68. A te situa, în mod pozitiv sau negativ, faţă de această perioadă echivalează cu a te poziţiona corect în luptele politice de astăzi. Scrierea istoriei a fost întotdeauna o armă de război pentru autorităţi sau pentru ideologii. A dovedi prin exemple istorice falimentul ideilor adversarului este demonstraţia ideală în politică. La sfîrşitul lunii iunie, pentru cîteva milioane de persoane, care crezuseră un timp că pot schimba lumea, a venit momentul înfrîngerii politice. Ironia istoriei, acea generaţie ’68 este acuzată că a modificat în profunzime societatea, desigur, în sensul negativ. Mai rău, cei care se pretindeau contra „societăţiii de consum“ sînt acuzaţi că au favorizat dezvoltarea ultraliberal