La începutul lunii mai, la New York a avut loc un fel de desant poetic: la KGB Bar, la prima dintre lecturi, au citit Nora Iuga, Saviana Stănescu, Elena Vlădăreanu, Sharon Mesmer, V. Leac, Răzvan Ţupa, Dan Sociu, Eugen Suman şi Constantin Vică, iar la cea de-a doua, de la Institutul Cultural Român, li s-a adăugat Nina Cassian. În paginile Observatorului cultural, două poete, Nora Iuga şi Elena Vlădăreanu, scriu despre recenta lor experienţă americană. Dintre toate deplasările mele de pînă acum, pe aceasta am simiţit-o ca fiind cea mai productivă. Lecturile au ieşit bine, zic eu, m-am descurcat cu biletele cumpărate electronic cu o lună înainte pentru PEN World Voices şi cu adresele, mi s-a luat de McEwan, am umblat singură prin New York, am umblat cu Saviana Stănescu şi am vorbit cu Nina Cassian, am văzut spectacolul lui Belgrader cu Turturro, am fost (foarte răcită) la MoMa şi la Guggenheim, am găsit Istanbulul lui Pamuk cu 5 dolari, am făcut shopping. Şi, mai ales, nu am ratat Ziua României pe Broadway (pe care o prescurtez ZRB), despre care auzisem vag pînă atunci. Sună bine, trebuie să recunoaşteţi: România pe Broadway. Parcă vedeam, fără a fi snobism, zeci de artişti români luînd în stăpînire celebrul bulevard newyorkez. Era sîmbătă şi puteam face orice în New York, în afară de lucrurile pe care chiar trebuia să le fac: să mă mut de la sediul ICRNY la hotel, să-mi iau pastile de gripă, să mănînc ceva, cînd Corina Şuteu m-a întrebat: „Elena, vii cu mine?“. Bineînţeles că m-am gîndit că nu am cum să ratez. Îmi spuneam ce şansă să fiu la NY odată cu România. M-am urcat în maşină şi, cît am pritocit la un început pentru articolul pe care urma să-l trimit la România liberă despre ZRB, am văzut baloanele roşu-galben-albastre din care fuseseră modelate arcade înalte, aşa cum se face pe la nunţi. Lucrurile începeau să se strice. Am coborît din maşină şi am aflat