Dinu Lazar fotografiaza, cautindu-se pe sine, de peste 40 de ani. Tot atita vreme, vechii evrei au fost siliti sa rataceasca prin Pustie pentru a primi pina la urma Pamintul Fagaduintei. Acum, fiecare a gasit ce a cautat si toata lumea e multumita. Mai precis, aproape toata lumea. Unii ciriie de patru decenii. Dinu Lazar a beneficiat de conditii avantajoase inca din tinerete; a absolvit sectia "operatorie-film" din cadrul I.A.T.C.-ului, pe cind erau anual scoase la concurs doar 8-10 locuri; a folosit cele mai performante aparate de fotografiat din lume intr-o vreme in care noi abia gaseam de cumparat un film color mai acatarii; a lucrat la singura agentie de presa, desigur, comunista, "Agerpres", iar legitimatia de acolo stirnea spaima oricarui militian de la circulatie; Dinu Lazar a realizat fotografii de moda la singura revista de specialitate ce aparea in Romania ceausista... Bla-bla-bla. Uite de aceea nu am putut noi face fotografii valoroase, pentru ca Dinu Lazar ne-a furat, fara sa vrea, toate subiectele, modelele, aparatele si filmele. Dupa 1989, Dinu Lazar a intrat cu forte proaspete si in lumea virtuala a Internetului si in era digitala. A initiat reviste de specialitate si a devenit primul posesor al unui site fotografic romanesc pe cind multi dintre noi nici de posta electronica nu auzisem. Acum colaboreaza cu prestigioase agentii straine de presa iar fotografiile sale fac parte din albume de invidiat, bineinteles, tot straine. Cel mai tare il enerveaza mocofanii si lipsa de profesionalism. Iar in aceste privinte, noi, cirtitorii mioritici, sintem fruntea fruntilor. Iar Dinu Lazar nu vrea sa stea in frunte. E greu de tot sa il mai stirnesti la o disputa, dar daca il prinde cu chef de gluma biziitul vreunui infatuat caruia firul din barbuta abia ca i-a mijit de sub aparat, atunci obraznicul trebuie sa se tina bine in sa pentru ca lui Dinu Lazar nu-i plac de