Saptamana asta am aterizat la o carciuma de cartier - La Nova, pe care omul a pozitionat-o excelent - ca PD-L-ul, intr-o intersectie foarte aglomerata. Asa ca, indiferent de unde bate vantul (din cartier, de la cladirea de birouri de peste drum etc), La N

E un loc fascinant, cu un picior in epoca de aur si cu celalalt in era actuala a multinationalelor capitaliste. Sa luam ca exemplu numai comunicarea corporatista, care e in floare la La Nova. Nici nu apuci sa intri ca remarci usa pe care se lafaie, ca anunturile de la gazeta de perete de odinioara, tot felul de comunicate mai mult sau mai putin urgente sau importante pentru starea natiunii, precum organizarea de nunti, botezuri si, probabil, parastase sau angajarea de ospatari. Asta imi aminteste de panoul care se lafaia pe peretele institutiilor din comunism sau de pancartele din parcuri, unde erau plasate, sa vada lumea, si personajele negative care fusesera prinse de mana vajnica a statului, dar si personajele pozitive, eroii socialismului. Iar dupa ce oamenii termina de lecturat diversele chestiuni comunicate de conducerea restaurantului, remarca si ca La Nova este "restaurant privat" - pentru ca asa scrie cu litere de o schioapa. Probabil ca patronul vine dintr-o zona in care nu era de la sine inteles ca un restaurant e un spatiu privat, asa ca o fi vrut sa-si puna la vedere descoperirea. Bine totusi ca nu a tiparit si niste amenintari pe care sa le puna pe usa, ca oamenii de bine de la Christie's. Si chiar am putut sa facem poze la mancare fara sa ne ameninte nimeni cu expulzarea.

Locul este o veritabila capodopera, in sensul ca te catapulteaza in trecut, in carciumile de cartier unde te puneai bine cu ospatarul ca sa-ti dea o friptura. Meniul e si el o trimitere clara la acele vremuri, pentru ca gasesti aproape tot ce era un rasfat pe atunci, de la friptura de vita cu cartofi praji