Sînt, aşadar, doi. Fraţi. Cîine şi căţea. Impropriu zis, deoarece sînt pui, nişte căţelandri. Alcătuiesc un cuplu interesant. El e Masculul, Şeful, Conducătorul şi, prin asta, Deşteptul. Ea e Femeia, Supusă şi, prin asta, Naiva.
Sînt, aşadar, doi. Fraţi. Cîine şi căţea. Impropriu zis, deoarece sînt pui, nişte căţelandri. Alcătuiesc un cuplu interesant. El e Masculul, Şeful, Conducătorul şi, prin asta, Deşteptul. Ea e Femeia, Supusă şi, prin asta, Naiva. El are iniţiativa. Cînd El o ia hai-hui pe stradă, depărtîndu-se de poartă, Ea îl urmează, fără să se întrebe dacă e bine sau nu. Cînd cineva le aruncă de mîncare, El se repede şi pune laba pe halca cea mai mare. După ce o duce înăuntru, punînd-o la adăpost, se întoarce şi ia şi bucata partenerei. Ea nu se supără. Îl priveşte cu ochi nedumeriţi, de proastă simpatică. Nu le-a spus nimeni ce să facă. Sînt absolut liberi, ca păsările cerului la care se repede prosteşte, să le înhaţe cu laba. Instinctul de cîini îşi spune însă cuvîntul. Astfel că El a decis cu de la sine putere să păzească poarta. Poarta e un fel de-a spune. E vorba de o spărtură în gard, prin care se strecoară muncitorii de pe şantier. Cînd cineva străin dă să intre, El sare într-o parte şi se pune pe lătrat. Cum e mic, nu îndrăzneşte să se repeadă. Îşi exprimă indignarea în chip exclusiv oral. Latră aşa, întruna, un lătrat harnic, mai mult ostentativ decît eficient, pînă cînd străinul se depărtează suficient de tare ca să nu-l mai audă. Pe stradă trec în sus şi-n jos fel de fel de inşi. Pe unii, cei doi îi latră. La alţii, nu catadicsesc nici măcar să ridice capul de pe asfaltul fierbinte. Latră şi cînd trec alţi cîini. Pe cei mai mici îi latră cu simpatie. Cei mai mari îi fac să se sufoce de furie. Complexe de neputincioşi!
LINGUŞITOAREA. Sînt undeva în Găgeşti-Deal, ultimul rînd de case înaintea livezilor care prefaţeaz
