Până la startul turneului final a celei de-a XIII-a ediţii a Campionatului European de Fotbal au mai rămas doar cinci zile. Este ediţia a XIII-a, gândită încă din 1927 de francezul Henri Delaunay, dar pusă în aplicare numai în 1960. Este campionatul privit cu scepticism la începuturi, la care unele din marile valori au absentat, dar care astăzi adună milioane de privitori, în afara zecilor de mii care se află la faţa locului. De la un prim turneu, care nu a avut turneu final, ci doar jocurile din semifinale, s-au disputat în aceeaşi locaţie turnee cu 8 şi apoi 16 echipe, cum se dispută în prezent, nefiind exclusă extinderea la 24 de finaliste.
Este ediţia a XIII-a, la care participă opt din cele nouă câştigătoare anterioare, singura absentă fiind Danemarca (echipa ce a câştigat în 1992, după ce jucătorii au fost adunaţi de pe plajele Europei). Participă tripla câştigătoare Germania (în 1972 şi 1980 sub denumirea de RF a Germaniei şi 1996), dubla câştigătoare Franţa (1984 şi 2000), dar şi cele care au obţinut câte un trofeu: Rusia (1960, când era URSS), Spania (1964), Italia (1968), Cehia (1976), Olanda (1988) şi Grecia (2004). Participă şi România, revenită în rândul marilor valori continentale după opt ani de recrudescenţă. A avut ghinion la tragerea la sorţi, când a fost repartizată alături de campioana şi vicecampioana mondială din 2006, Italia şi respectiv Franţa, ambele cu titluri europene, şi cu Olanda, deţinătoare a titlului european din 1988.
Este pentru a doua oară când un turneu final european este organizat de două ţări: Elveţia şi Austria. În 2000 turneul s-a organizat în Benelux, în organizarea Olandei şi Belgiei.
Candidate la invidiatul titlu european sunt marile puteri: Italia, Franţa, Germania. Outsideri - Olanda, Spania sau o echipă necunoscută, cum a fost acum patru ani Grecia, datorită pragmatismului antrenorului Oto Rehagel. @N_P