Fenomenul Cleopatra a fost imprevizibil, iar succesul nu le-a luat părinţilor minţile, ci i-a responsabilizat şi mai mult.
Fenomenul Cleopatra a fost imprevizibil, iar succesul nu le-a luat părinţilor minţile, ci i-a responsabilizat şi mai mult.
Neprevăzut a fost impactul pe care inocenţa, combinată cu talentul, îl poate avea asupra publicului. Meritele gloriei îi sînt atribuite nu numai Cleopatrei, dar şi lui Pavel Stratan, care a ştiut cum să-i păstreze vie magia copilăriei. În ceea ce priveşte cariera micuţei, interpretul a avut grijă să nu o expună la prea mult efort. Chiar dacă afirmaţiile din presă au prezentat exact opusul. “Nu dau vina pe jurnalişti. Nu! Nici un jurnalist nu a scris vreodată un rînd de rău despre Cleopatra. Aceste bîrfe au fost lansate pe forumuri. Din 100 de comentarii, daţi-mi voie să presupun că 10 sînt negative. Dar este suficient ca unul singur să inducă în eroare, restul reacţiilor de acest gen vin de la sine. Repet, îşi vede şi de viaţa ei, şi de muzică, dar nu numai de aceasta din urmă”, explică Pavel Stratan.
FĂRĂ CHIN. De asemenea, artistul recunoaşte că lucrul pare uşor datorită Cleopatrei: “Mie îmi trebuie de 10-15 ori mai mult timp pentru a învăţa o piesă. Sînt copii care învaţă o strofă într-o săptămînă. Vă daţi seama ce gîndeşte părintele acelui copil cînd o vede pe Cleopatra la vîrsta de 3 ani susţinînd un concert live de trei ore! Dar atunci cînd copilul învaţă o strofă în trei minute în ce constă chinul ei?”
MEMORIE. “Cleopatra şi fără voia mea învaţă tot ce aude... şi de la radio, de oriunde. La matineu, la grădiniţă, ea ştie poeziile tuturor copiilor. Nu mie mi-a venit ideea să-i fac un album! Ea singură mi-a dat ideea. Odată, în timp ce făceam repetiţii cu chitara în casă, am greşit un vers. Şi Cleopatra, jucîndu-se, se opreşte şi-mi zice: «Tata, aici nu e aşa».
