- Politic - nr. 107 / 3 Iunie, 2008 Desi, la 1 iunie _ dar si peste doua saptamani -, iesitul din casa, via sectia de votare (si nu la iarba verde, la gratare!) a avut o semnificatie extrem de profunda, romanii nu s-au inghesuit la vot. Pacat, intrucat, la 1 iunie, si apoi pe 15, anumite persoane vor primi autoritate electorala, ne vor reprezenta si, mai ales, vor jongla (manui) cu banii destinati comunitatii in fruntea careia au fost (vor fi!) alesi. Iar daca i-a votat doar o minoritate, vina nu este atat a lor, cat, mai ales, a majoritatii, care din varii motive (lipsa educatiei civice si politice), a refuzat, in mod deliberat sau nu, sa-si exercite, o data la patru ani, un drept cetatenesc, conferit de Constitutie: acela de a vota; de a schimba ceva care nu a mers bine. Cat de putin. Sigur, pe masura ce vom cunoaste datele finale ale participarii la vot si rezultatele "alesilor" la primarii si consilii locale si judetene (primari, consilieri locali, judeteni si, nu la urma, presedintii consiliilor judetene), vom putea comenta, in fel si chip, ce a fost bine si ce nu. Indiferent, insa, de rezultatele actuale, peste doua saptamani se putea juca una dintre cele mai importante carti ale Romaniei secolului douazeci si unu, tara membra a Uniunii Europene si a NATO. In functie de numarul celor care se vor prezenta la vot si de numele persoanelor alese, va depinde si compozitia Parlamentului tarii si numele celor care ne vor reprezenta la Strasbourg si, in ultima instanta, numele viitorului sef al statului. De aceea, absenteismul nu reprezinta o solutie. Pentru ca, inainte de toate, vinovatii trebuie sa plateasca. Doar asa, cei care vor veni sau care vor ramane vor primi un avertisment. Vorba cuiva, votul reprezinta arma care infioara orice demnitar. Tot votul il poate face, peste noapte, un simplu cetatean pe cel care, pana mai ieri, impartea dreptatea si fondurile co