Duminica, la inchiderea urnelor, timp de o ora, televiziunile n-au vorbit decat de Bucuresti, cine e in turul intai, cine e ales, cine va fi, cine nu va fi. Restul tarii nu conteaza. De unde am inteles ca "metropola" are, intr-adevar, autonomie locala, ca sa nu zic totala. Cat despre felul cum au ales putinii bucuresteni care s-au dus la vot, nimic nu e nou nici pe frontul de est. Cine a fost mai dur, mai obraznic sau a avut sustinere inalta a mers mai departe. Proiectele, programele nu conteaza, nu intereseaza pe nimeni. Simpatia pentru profesorul cu dosar indoielnic si mandru de descendenta sa securistica nu s-a dezmintit. Cica dl Oprescu ar fi un candidat independent, antisistem. Sa fim seriosi! Senatorul PSD antisistem, senatorul PSD, omul lui Iliescu, independent? Atunci si mentorul minerilor e independent si antisistem.
Cat despre procentele pentru consiliul Capitalei, cam aceleasi prin mai toate judetele, acestea demonstreaza ca prevederile sau mai exact lucraturile dlui Ion Iliescu, incepute in ianuarie 1990, s-au realizat. FSN-ul a devenit partidul-matca pentru pluripartidismul romanesc. Un pluripartidism original, ca si toata democratia dlui Iliescu. Democratia cu acoperire minereasca pe care a instaurat-o candva Ion Iliescu isi da roadele abia acum, dupa ce presedintele actual al tarii ne-a anuntat ca votul uninominal va aduce oameni noi. Oameni noi, primarul Craiovei reales, primarul Constantei reales, baronii locali PSD realesi? In sfarsit, celalalt partid istoric inca in functie a fost pus cu botul pe labe, iar al doilea partid emanat din FSN, am numit PD-ul, a ajuns pe primul loc, inaintea celui dintai emanat, PSD. Sigur, acum PD nu mai este PD, este PD-L si anunta ca e de dreapta.
Asta inseamna ca visul oricarui "comunist onest", presupunand ca asa ceva ar exista, si anume acela de a avea o opozitie in interiorul partidul
