Pe parcursul campaniei electorale, Sorin Oprescu nu numai că n-a primit nici un sprijin din partea PSD, dar, mai mult, a fost lucrat cu toate armele. Legendara contestaţie a pensionarei Doina Mocanu a fost opera PSD.

N-a putut scăpa celor care au urmărit transmisiunile în direct de la sediile principalilor candidaţi de după anunţarea exit-pool-urilor un fapt neobişnuit. În timp ce PD-L, independentul Sorin Oprescu, PNL îşi spuseseră cuvîntul, dînd curs protocolului mediatic, PSD tăcea. O tăcere care a durat vreun sfert de oră. Cînd s-a dat legătura, atît atmosfera, cît şi intervenţiile trădau finalul unei derute. Ce s-a întîmplat la sediul PSD nu e greu de descifrat. Eşecul lui Cristian Diaconescu, exprimat nu de locul dobîndit, ci de procentajul mic, a fost o lovitură năprasnică pentru conducerea PSD. E un infern psihologic să administrezi în direct un eşec. Şi atunci, pentru a ieşi cu faţa curată, întreaga conducere a PSD, fără excepţie, a dat curs unei ticăloşii politicianiste. A anunţat cu surle şi trîmbiţe sprijinul pentru Sorin Oprescu în turul al II-lea.

Despre candidatura lui Sorin Oprescu am scris multe editoriale. Doctorul a fost în intervenţiile mele, atît scrise, cît şi orale, candidatul cel mai comentat. Toţi ceilalţi comentatori, atît duşmani, cît şi simpatizanţi ai lui Sorin Oprescu, au văzut în candidatura Doctorului un scenariu fantasmagoric. Pentru unii, Sorin Oprescu făcea parte dintr-un scenariu diabolic al conducerii PSD de cîştigare a alegerilor pe Bucureşti. Sorin Oprescu apărea astfel ca un şmecher care mimează un conflict cu actuala conducere a PSD pentru a-i trage pe sfoară pe bucureşteni cu o independenţă de alba-neagra.

Pentru alţii, Sorin Oprescu fusese desemnat de gruparea Iliescu în perspectiva unei reglări de conturi cu Mircea Geoană. Amîndouă ipotezele ivite, fie din partizanat electoral, f