Naţionala a plecat la Euro, Mitică Dragomir nu mai este oficial de business class, Băsescu se trage în poză cu fotbaliştii, Olăroiu este dat în consemn la frontieră, blogurile gem sub înjurătura grea a tastaturilor de suporter
Naţionala a plecat la Euro, Mitică Dragomir nu mai este oficial de business class, Băsescu se trage în poză cu fotbaliştii, Olăroiu este dat în consemn la frontieră, blogurile gem sub înjurătura grea a tastaturilor de suporter. Sînt acestea cîteva tuşe apăsate ale tabloului care combină firescul cu treaba anapoda.
În context, naţionala n-are nici o vină, în afară de aceea că prin calificarea la un turneu final le-a zburat fleica din fasole celor obişnuiţi să-şi construiască înjurătura din eşecurile fotbalului românesc. Satanicul Piţurcă riscă să devină idol, şi asta îi roade cel mai tare pe ofticoşii care-i cereau demisia încă de la reinstalarea sa ca selecţioner. Replierea contestatarilor în corul susţinătorilor nu păcăleşte pe nimeni. Zîmbetul lor nu-i decît o grimasă nereuşită, un rînjet gata oricînd să se transforme, la o adică, în muşcătură adîncă. Nu-i condamn. Sînt doar nişte sentimentali şi ei, care, vreodată, s-ar putea să afle că şi bucuria este trăire omenească.
Mitică Dragomir are ceasul defect. Sînt luni bune de cînd atrăgeam atenţia că nu şi-a potrivit cadenţa în ritmul schimbării. Atunci s-a supărat. Acum plăteşte. Vrea să pareze lovitura prin mimarea unei detaşări suverane. Îl simt însă tare bosumflat. Tristeţea omului nu mă bucură. Dar tristeţea preşedintelui LPF îmi dă speranţe. Pentru că nu o văd vindecată decît prin renunţarea la complicităţile vinovate. Ceea ce ar fi benefic pentru om, dar şi pentru fotbal.
Băsescu, preşedinte şi el, dar mai domn preşedinte, bagă foale la ideea “nici o paranghelie fără chelie!”. Apare la fotografie prin handbal, prin box, prin