La vremea cînd acest articol va apărea, se va fi tras linie în lupta electorală pentru primării şi consilii locale. Mai important, poate, decît cine a cîştigat este cine n-a cîştigat – şi aceea este democraţia. Alegerile locale din 2008 nu au continuat trendul ascendent de prezenţă la vot, la care se spera în 2004. În patru ani, clasa politică i-a întors pe români la lehamitea şi indiferenţa din care reuşise să-i smulgă, întrucîtva, presupusul cavaler pe cal alb, Traian Băsescu. Mediul urban – care, se zice, ar fi mai „luminat“ –, în special, nu s-a sinchisit să dea pe la urne, şi pe bună dreptate: nu a existat nici un candidat care să iasă în evidenţă. În general, cursa politică a fost dominată de non-combat, de înţelegeri subterane şi de lipsa unor proiecte de dezvoltare durabilă. Ca de obicei, politicienilor a început să le turuie gura doar pentru că a fost campanie – începînd cu 2 iunie, vă garantez că nu o să mai auziţi multe de la ei...

Ion Iliescu orchestrează o lovitură de putere la Bucureşti, acolo unde preferatul său, Sorin Oprescu, va merge în al doilea tur de scrutin. Bătrînul obsedat de putere direcţionează voturile PSD către acesta fără nici o jenă; probabil că, în caz de victorie a doctorului Oprescu, Iliescu va găsi oportună formarea unei noi grupări de stînga în jurul acestuia şi sub comanda sa, din umbră. Incidentele de la Ştefăneşti sînt simptomatice pentru primitivismul politic şi civic în care se află România şi mediul ei rural, în special. Presupunînd că acei alegători nu s-au călcat în picioare să voteze pentru că li s-a promis 300 de euro pe vot – aşa cum s-a vehiculat –, singura motivaţie valabilă rămîne... prostia: a vota nu e un concurs şi votul tău nu valorează mai mult dacă e exercitat la 7 dimineaţa în loc de 7 seara – iată ce nu au priceput „alegătorii“ din Ştefăneşti. Însă imaginea care, de departe, caracterizează c