1. Aş vrea să pot să răspund că nu mi-a stîrnit interesul nimic şi nu mi s-a părut nimic dezagreabil – ar fi o dovadă de normalitate şi în ce priveşte societatea românească, şi în ceea ce mă priveşte pe mine. M-am bucurat totuşi că nu mi-a fost frică de victoria lui Funar în oraşul în care trăiesc, Cluj, şi am putut s-o îmbărbătez pe mama cu argumentul că patriotul PRM-ist a învins exclusiv atunci cînd n-a avut un adversar pe măsură. M-a întristat frica mamei: am înţeles din nou că există o generaţie care încă nu crede că am scăpat. Nu neapărat de Funar, Dumnezeu să-l ierte, ci de tot şi de toate. Mi s-a părut dezagreabilă mitocănia ce a irupt, ce m-a lovit aproape de fiecare dată cînd am zapat din întîmplare pe emisiuni electorale. Feţe roşii de încrîncenare, priviri ucigaşe, fraze mahalageşti.

2. Nu trăiesc la Bucureşti, dar cred că oricine putea ghici că Vasile Blaga şi Sorin Oprescu vor merge în turul al doilea de scrutin. 3. M-au surprins (dar e puţin spus…) rezultatele din judeţul Harghita. M-am aşteptat la un al doilea tur de scrutin, dacă nu la victoria detaşată a Partidului Civic Maghiar. Cînd mă duc la Odorhei, toată lumea se plînge de aroganţa lui Attila Verestóy; credeam că jocurile sînt ca şi făcute. Pe de altă parte, Csaba Borboly, candidatul UDMR pentru preşedinţia Consiliului Judeţean Harghita, are faima unui mafiot provincial, tipic pentru meleagurile noastre atît de adînc secuieşti. Ăst timp, şi Levente Bunta, candidatul UDMR pentru Primăria Odorheiului, şi Csaba Borboly au cîştigat bine mersi, ceea ce mie unuia îmi spune că Jenö Szász a stricat cît a putut. Mă bucur pentru Árpád Antal şi Samu Csinta, candidatul UDMR, respectiv PCM, pentru Primăria din Sfîntu-Gheorghe – doi candidaţi tineri, dinamici, simpatici, un tur de scrutin al doilea interesant; şi pentru Klaus Johannis, un transilvănean care face (un politician tăcut, astă