Dacă se păstrează tendinţa ca rezultatele la locale să indice trendul pentru alegerile parlamentare (cum s-a întâmplat mereu din 1996 până acum), atunci Traian Băsescu are serioase motive de pesimism pentru alegerile din toamnă. Este drept, PD-L e pe primul loc, dar aşa cum s-a poziţionat Băsescu faţă de toate celelalte partide (adică împotriva lor), doar o majoritate parlamentară pro prezidenţială îl poate scoate din izolare. Ca şi Franţa, republica noastră funcţionează ca una parlamentară atunci când preşedintele are o majoritate ostilă în legislativ şi ca una prezidenţială, când şeful statului controlează politic majoritatea parlamentară (pentru a evita discuţiile habarniste despre formele de guvernare, precizez că folosesc tipologiile trasate de Arend Lijphart în cartea sa de referinţă - „Modele ale democraţiei. Forme de guvernare în treizeci şi şase de ţări“, ajunsă deja la a doua ediţie în limba română. O carte a cărei lectură ne-ar ajuta să vorbim măcar despre aceleaşi lucruri în dezbaterile publice).

Deci, miza alegerilor parlamentare pentru Traian Băsescu este nu doar un scor bun al PD-L, ci obţinerea unei majorităţi. Votul la consiliile judeţene arată astfel: PD-L - 28%, PSD - 28%, PNL - 18%. Cum PSD şi PNL par a exclude orice fel de colaborare cu Băsescu (iar UDMR e şi ea reticentă), atunci trendul dat de aceste cifre este insuficient pentru o majoritate prezidenţială. Bazându-ne pe aceste rezultate şi pe preferinţele exprimate de partide, atunci cea mai probabilă viitoare majoritate va fi o coaliţie anti-Băsescu PSD - PNL - UDMR. E drept că preşedintele controlează încă puternica prerogativă a desemnării primului-ministru. Nimic nu îl poate obliga să numească un premier de la coaliţia PSD - PNL (deşi prevăd o bătălie la Curtea Constituţională şi asupra acestui subiect). Astfel încât Băsescu ar fi obligat să trimită un guvern minoritar în parlament, d