Episodul 3

Grigore

Da' de cand se exprima femeile despre literatura? bombane pentru sine Grigore, privind lung in fundul sticlei de bere. Grigore, bautor de bere si in miezul iernii, se uita la sticla maro ca la un corp strain, dizgratios chiar, in fine ii prinde gatul intre degetele lungi de scamator si incepe s-o roteasca "titirez" in jurul axei verticale. O poveste din cartier spune ca Grig venise in Bucuresti pe cand era copil cu o trupa de artisti ambulanti de prin Rusia. De la el nu se poate afla nimic. Cand l-am intrebat de-a dreptul, a inceput sa rada ingropandu-si ochii verzi intre sprancene si pometi: Nu zici ca-s hot de cai? Dar deja nu mai radea spre mine ci spre trasura care se oprise neregulamentar pe linia de tramvai, starnind clopotirile nervoase ale vatmanilor. Grig s-a sculat gata sa darame scaunul usor si, fluturandu-si palaria alba, a tasnit pe trotuar ca sa le intampine ceremonios pe femeile care coborau din caruta, vreo sapte- opt, cu fetele vesele imbujorate, pe care se vedea bine ca mai luasera ceva la bord pana s-ajunga aici. Din proprie initiativa Grig il cinsteste pe carutasul batran cu o tuica mica. Ba da-mi si-o bere, cere repede. De care? se rasteste batrana care servea dupa-amiaza la crasma. Gambrinus! Cu berea de la frigider Grig se intoarce in drum, ca un bun cunoscator al carutei scoate de la spate o galetusa, in care desarta berea cu clabuci, si i-o pune calului in fata ranjind: Na, sa ma laud cand oi ajunge-n Rai ca l-am adapat pe Ceausescu! (Asa-l botezase pe cal carutasul, de loc din Scornicesti). Cu tot capul varat in caldare, Ceausescu leorpaie cu zgomot, in amuzamentul femeilor care chiraie toate de nu se mai intelege om cu persoana. De unde Dumnezeu ajung carutele asa departe in oras? N-ati auzit, domnu', de bariera Vergului? ma lamureste batrana. N-ati auzit ca sunteti prea tanar. Acolo era