Philip Roth este faimos pentru romanele sale extravagante, iar microromanul Sanul (aparut la Editura Polirom, in 2006, in traducerea Alexandrei Coliban-Petre) nu face exceptie de la regula. Cartea debuteaza cu povestea unui barbat care, brusc, se simte invadat de boala voluptuoasa a unei senzualitati neingradite, in care tactilitatea are rol primar, orgasmatic, si in care actul sexual (zvarcolitor si agitat) este secondat de o placere pana la lacrimi. David Kepesh, eroul cartii, isi asalteaza iubita ca un sugar si, in acelasi timp, ca un caine, atingand si muscand orice ar putea fi atins si muscat: nu avem de-a face, insa, cu un carnasier violent, ci cu unul lasciv! In viata acestui barbat fericit sexual intervine, insa, o metamorfoza corporala nemaiauzita si nemaivazuta, in anul 1971 (dupa cum ni se precizeaza cu aplomb autoironic): el se preschimba intr-un san (da, san!) urias. Fenomenul este descris medical ca o "catastrofa endocrinopatica" sau "explozie hermafroditica de cromozomi".Un barbat metamorfozat intr-o glanda mamara, un mic dirijabil uman, spongios, de cateva zeci de kilograme, devenit "san de mamifer feminin"! O anomalie, un monstru, un accident hormonal! Detaliile fizice frisoneaza sau amuza, dar cu siguranta starnesc o curiozitate morbida.
Celelalte organe i s-au atrofiat, pentru a lasa glanda mamara sa infloreasca neomeneste si sa domine. Kepesh a devenit monstruos si anti-barbat; dar nici femeie nu este, intrucat nu s-a pomenit vreodata o femeie preschimbata intr-o imensa glanda mamara! Studiat intr-un salon-laborator anume amenajat pentru ciudatenia umana care este, homunculul spontan este un animal cu cerebru, dar dependent de medicii sai. Spiritul caustic al lui Roth este ambiguu in culisele povestii care ni se relateaza: trebuia, oare, barbatul lasciv de odinioara sa plateasca pentru senzualitatea lui neobisnuita?
Neomul e
