Cu vreo cîţiva ani în urmă, magazinul Fero-Metal din Piaţa Libelulei a fost cumpărat de Nicolae Parvana, director al Direcţiei Comerciale Bucureşti pe vremea lui Ceauşescu, cu un cre­dit făcut la o bancă despre care ştia din surse sigure că va da faliment.

Cu vreo cîţiva ani în urmă, magazinul Fero-Metal din Piaţa Libelulei a fost cumpărat de Nicolae Parvana, director al Direcţiei Comerciale Bucureşti pe vremea lui Ceauşescu, cu un cre­dit făcut la o bancă despre care ştia din surse sigure că va da faliment. Nicolae Parvana a amenajat ma­gazinul de lux cu autoservire Nino. N-avea nici o legătură cu înspăimîntătorul fenomen meteorologic. Firma reprezenta numele prescurtat al lui Nicolae Parvana (Ni) şi al nevestei sale, Norica (No). Clădirea se transformase din temelii. Noul proprietar îi trîntise o firmă luminoasă, de un verde agresiv, primejdios pentru cei bolnavi de nervi, care urca şi cobora neobosit în litera mare N. Locul carburatorului singuratic din vi­trină, abandonat pe un raft acope­rit cu hîrtie îngălbenită, îl luase o femeie de ipsos înţolită din cap pînă-n picioare, cu misiunea precisă de a seduce pe cumpărătorii bărbaţi. Dispozitive electronice plantate la uşă descurajau tentativele intelectualilor din cartier de a ieşi din magazin cu un pachet de cafea vîrît pe sub flanel. Clienţilor li se ofereau cărucioare moderne, sclipind din nichelul mînerelor şi fîşîind adormitor din roţile de cauciuc, ca nişte dricuri. O plăcere să rupi unul din cortegiul de la intrare şi să-l împingi cu eleganţă printre rafturi. Plimbatul ăsta cu căruciorul îţi dădea sentimentul unui domn din Vest abia descins din limuzină. Drept pentru care mulţi din cartier veneau la Nino fără gîndul să cumpere ceva. Doar pentru a împinge căruţul vreun sfert de oră. După care îl puneau la loc, lîngă uşă, şi o zbugheau la Buticul alimentar din Piaţă, unde pîinea şi salamul erau de