In mai 2007, dupa referendumul organizat pentru suspendarea presedintelui, in editorialul "Obstructionarea coalitiei anti-presedinte" am facut doua afirmatii, asupra carora contextul ne-a obligat sa revenim in noiembrie 2007 : 1. "Schimbarea Romaniei – tinuta in loc de jumatate de secol de comunism si de alti zece de postcomunism – nu se poate produce peste noapte. Urmele atator si atator ani care ne-au mutilat mentalitatea nu vor putea fi sterse complet poate nici pe parcursul altor doua mandate". 2. "Mai sunt multe de facut si s-ar putea ca o etapa dificila (...) sa inceapa abia din 20 mai. In 19, poporul a dovedit ca a reusit sa obstructioneze in continuare si reforma clasei politice, si a institutiilor, si realizarea unor demersuri pentru modernizarea Romaniei, si legea lustratiei, si anticoruptia, si modificarea Constitutiei, si votul uninominal si, in general, cam tot ce va veni dinspre presedinte si dinspre sustinatorii acestuia".

Iata contextul in care, dupa referendumul uninominalului, am revenit asupra acestor afirmatii, in editorialul "Dezamagire" : "25 noiembrie. Parcurgand fluxul de stiri al unei agentii de presa, initial am avut impresia ca nu am citit bine. «Primarul Gheorghe Ciuhandu si vicepresedintele P.S.D., Ilie Sarbu, nu au dorit sa voteze la referendum. Motivatia primului, data intr-o nota care s-a voit de o fina ironie : «nu are timp si de referendum pentru ca se grabeste la un concurs de inot". Motivatia celui de-al doilea, data in limitele aceleiasi sfidari in fata tentativelor reformarii clasei politice, ale aceleiasi incrancenari dovedite si la referendumul din 19 mai : «Referendumul nu este al nostru, ci al lui Traian Basescu». (...) In conditiile in care Legea Lustratiei, plecata de la celebrul Punct 8, citit de la Balconul Operei, din Timisoara, este blocata in Parlament de mai bine de doi ani, domnul Ciuhandu, refuzand sa par