Urmariti-l pe Adrian Nastase. Agitatia sa din ultimele zile il tradeaza. Cand urmeaza sa i se intample ceva rau, iese la televizor si anunta ca va candida la presedintie sau ataca DNA-ul pe blog. Acum le face pe amandoua, semn ca se ingroasa gluma. Dar, ce il paste? Vom afla curand. Dosarul Zambaccian va muri in Parlament. Teoretic, n-are de ce sa-si faca griji. Partidul si presa il ajuta sa uite de dosarele penale. Afara insa, e altfel. Europenii nu se intreaba ce crede fostul premier despre cota unica si nici daca va candida la presedintie, ci cum de tot scapa de instanta. In tara, tema anticoruptiei este supusa unui puternic boicot politic intern, si doar semnalele externe o mai revigoreaza.
Marile dosare, in special cazul Nastase, sunt termometrul care masoara sanatatea institutiilor romanesti. Dovada stau chiar declaratiile ministrului justitiei, Catalin Marian Predoiu, trecute prea usor cu vederea. Intors dintr-o vizita in Marea Britanie, ministrul a declarat joi pentru postul public de radio: "in toate intalnirile pe care le-am avut la Londra, si nu au fost putine, s-a ridicat problema dosarelor care se dezbat la ora asta in Parlament, existând o nemultumire legata de faptul ca acestea se prelungesc".
Din explicatiile sale publice, altminteri rarissime, rezulta ca Predoiu a fost aproape fortat sa vorbeasca despre rabdarea occidentalilor ajunsa la limita: “Ce pot sa va spun, insa, este si aceasta nu ma feresc sa o fac, ca ar fi un semnal, hai sa spunem, cel putin descurajant pentru statele membre, pentru Comisia Europeana, daca aceste proceduri treneaza. Mi s-a spus asta foarte franc si deschis in fata pe oriunde am fost si cu oricine am discutat si cred ca ar fi, la rândul meu, un, eu stiu, un abuz chiar, sa nu aduc la cunostinta si a factorilor responsabili si a opiniei publice din tara aceasta perceptie”.
Boala lunga, moar
