Absolvirea liceului reprezinta un motiv de bucurie si mândrie atât pentru elevi, nerabdatori sa-si faca un rost în viata, cât si pentru parinti, care îsi vad astfel încununate eforturile depuse timp de 12 ani pentru ca odraslele lor sa beneficieze de conditii cât mai propice studiului.
Clasa a XII-a reprezinta însa un adevarat calvar pentru familiile cu posibilitati materiale modeste. Lista cheltuielilor e lunga si consistenta, ceea ce nu poate decât sa îi dispere pe parintii cu venituri obisnuite, care abia reusesc sa îsi dramuiasca banii pâna la urmatorul salariu. Sedintele foto, imprimarea promotiilor, banchetul cu colegii si cu familia, vestimentatia, cadourile pentru profesori, toate reprezinta un efort pecuniar din partea parintilor, vlaguiti ani la rând de tot felul de chete propuse în special în orele de dirigentie.
Paradoxal, desi calitatea actului de învatamânt este garantata de statul român, când vine vorba despre reparatii simple, cum ar fi schimbarea unui bec, sau de lucrari mai serioase, sa zicem de reabilitare a salilor de clasa, de multe ori costurile sau o parte din ele sunt suportate cu stoicism de parinti din asa zisele fonduri de clasa sau de scoala.
Totul costa în România, chiar si un examen de bacalaureat. Înradacinata în constiinta generala de zeci de ani, practica îmbunarii comisiei care asigura buna desfasurare a examenelor se mentine si se propaga in mod inexplicabil generatiilor urmatoare.
Operatiunea este demarata înca de la începutul clasei a XII-a, fiecare elev contribuind cu o suma pentru “protocolul” de examen.
Sumele strânse astfel pentru un examen sunt uriase pentru un om care nu e obisnuit cu multe zerouri.
As spune chiar de-a dreptul sfidatoare, deoarece membrii comisiilor sunt acolo sa îsi faca treaba, fiecare conform fisei postului. Cu totii sunt retribuiti pentru activitatea pe care o presteaza
