Farmecul discret al blestemului Cand vreti sa blestemati pe cineva, sa nu folositi propriile cuvinte. Nu va stoarceti in zadar imaginatia. Dupa ce ii veti citi (fie si in fuga) pe clasicii pamfletului, veti constata ca, in materie de blestem, nu mai e nimic de inventat. Va puteti raporta foarte bine la Alexandru Macedonski, care scrie chiar asa:
"Dac-as fi trasnet v-as trasni, / V-as ineca daca-as fi apa, / Si v-as sapa mormantu-adanc / Dac-as fi sapa. / Daca-as fi streang v-as spanzura, / Daca-as fi spada v-as strapunge, / V-as urmari dac-as fi glont, / Si v-as ajunge. / Dar eu, desi raman ce sunt, / O voce-adanca imi murmura / Ca sunt mai mult decat orice, / Caci eu sunt ura".
Sau puteti apela la Tudor Arghezi: "Prin undele holdei si campi de cucuta, / Fugarii-au ajuns in pustie / La ceasul cand luna-n zabranice, muta, / Intra ca un taur cu cornu-n stihie, / Si gandul meu gandul acestora-l stie: / In imparatie de bezna si lut sa se faca / Gradina bogata si ograda saraca. / Cetatea sa cada-n namol, / Pazita de spini si de gol. / Usca-s-ar izvoarele toate si marea, / Si stinge-s-ar soarele ca lumanarea. / Topeasca-se zarea ca scrumul. / Funingini, cenusa, s-acopere drumul, / Sa nu mai dea ploaie, si vantul / Sa zaca-mbrancit cu pamantul. / Sobolii si viermii sa treaca pribegi / Prin starvuri de glorii intregi. / Sa fete in purpura soarecii sute. / Ganganii si molii necunoscute / Sa-si faca-n tezaur cuibare, / Satule de aur si margaritare. / Pe strunele de la viori si ghitare / Sa-ntinza paianjeni corzi necantatoare. / Intai, insa, viata, bolind de durata, / Sa nu inceteze deodata, / Si chinul sa-nceapa cu-ncetul. / Sa usture aerul greu, ca otelul. / Sa schioapete ziua ca luntrea dogita, / Sa-ntarzie ora in timp sa se-nghita, / Si, nemarginita, secunda / Sa-si treaca prin suflet gigantica unda: / Pe sarma taioas-a veciei, in scame / Si r