In toata lumea iau amploare demonstratiile impotriva cresterii preturilor la alimente si combustibil. Saracii, dar chiar si cei din clasa de mijloc, asista practic la o stoarcere a veniturilor lor pe masura ce economia mondiala intra intr-o faza de incetinire. Politicienii vor sa dea un raspuns adecvat la ingrijorarea legitima a alegatorilor, dar nu stiu ce sa faca.
In SUA, atat Hillary Clinton, cat si John McCain au ales calea usoara si au sustinut suspendarea, cel putin pana in vara, a accizei pe benzina. Numai Barack Obama s-a mentinut ferm pe pozitie si a respins proiectul acestei masuri, care ar fi condus doar la o crestere a cererii pentru benzina, anuland astfel chiar efectul reducerii taxelor.
Dar, daca McCain si Clinton s-au inselat, ce ar trebui facut? Rugamintile celor care sufera nu pot fi ignorate. In SUA veniturile reale ale clasei de mijloc nu si-au revenit si nu au atins inca nivelul pe care il aveau inainte de ultima recesiune din 1991.
Cand George Bush a fost ales, el a afirmat ca reducerea impozitelor pentru cei bogati va putea vindeca toate bolile de care suferea economia. Beneficiile cresterii alimentate de reducerea poverii fiscale promiteau sa se reverse asupra tuturor, dar aceasta politica, devenita apoi foarte populara in Europa si in alte parti ale lumii, a esuat. In teorie reducerile ar fi trebuit sa stimuleze economisirea, dar economiile gospodariilor americane s-au prabusit catre zero. De asemenea, o politica fiscala relaxata urma sa stimuleze crearea de locuri de munca, dar gradul de ocupare a fortei de munca a scazut la un nivel inferior celui din 1990. De modesta crestere economica – totusi inregistrata – s-au bucurat doar cei putini de la varf.
Productivitatea a crescut o perioada, dar nu datorita inovatiilor financiare de pe Wall Street. Produsele financiare create acolo nu gestionau riscurile, ci
