Bucurestiul a fost, vreme indelungata, locomotiva progresului politic al tarii. Locuitorii Capitalei s-au dovedit, de regula, sagaci in ceea ce priveste optiunile lor politice, astfel ca din 1992 incoace au tot declarat, prin vot, metropola drept "zona interzisa" pentru PSD. Reactia era una lesne explicabila: din 1990, electoratul fusese, constant, martorul ocular al lipsei de scrupule afisate de camarila lui Ion Iliescu fata de toti cei care indrazneau sa se interpuna in calea lor catre puterea absoluta. In plus, multe din jalnicele sforarii si operatiuni – in cadrul carora banii noilor bogatasi erau plasati direct in palma sau buzunarul unor politicieni de cea mai joasa speta – s-au desfasurat mai mult sau mai putin direct sub nasul publicului bucurestean. Iar cum o parte a presei centrale se prezenta mai libera si mai alerta decat mass-media din restul tarii, interminabilele mizerii si faradelegi deveneau, fireste, din ce in ce mai greu de ascuns sub pres.

Intre timp insa, situatia s-a schimbat semnificativ: majoritatea mass-media au fost preluate tocmai de acele forte care au recurs, anterior, la metode prin excelenta primitive pentru a acumula averi uriase pe spinarea cetateanului de rand. Ca atare, judecata politica a oricarui consumator media obisnuit sa urmareasca, seara de seara, pseudoanalizele politice prezentate de o buna parte a posturilor tv va fi avut, volens-nolens, de suferit. Banalitati si calomnieri nonstop iterate pana la discreditarea totala a adversarului, eliminarea aproape completa a tuturor vocilor care ar fi putut constitui o portavoce a spiritului independent al bucurestenilor nu vor fi ramas chiar fara repercusiuni – fie ele cat de mici.

Zilele acestea, Capitala aminteste de proverbiala para malaiata, aparent pregatita sa pice in gura unui medic ipocrit care a demonstrat bucurestenilor inca de la debutul campaniei sa