Episodul 4. Hara
Toata lumea il astepta pe Hara. El intra pe terasa fix la ora douasprezece (daca ajungea la fara cinci, fuma o tigara la coltul strazii), cu niste pasi mari de om grabit, fluturandu-si haina neagra de om-paianjen. Cand a lipsit vreo saptamana, colegii l-au dat mort. Se aseza la masa lui desfacandu-si barba sura in mai multe fasii, pe care le rasfira cu amandoua mainile peste pieptii hainei. Doamna - se adreseaza intai patroanei -, daca eu va cer un metru patrat de bere ce faceti? Da' de cand beti dumneavoastra bere? pufneste patroana.
(Doamna stie povestea de pe vremea cand aici nu era casa verde, era o cosmelie mult mai darapanata, se bea practic pe strada, doar de servit servea tot ea. Intr-o dimineata la opt, intra inginerul ...escu, ca impins de vant: Doamna, cat ma costa un metru patrat de bere? Cum, bre, sa-ti vand berea la metru, ce, ati innebunit? Normal ca la ora aceea nu putea nici ea sa fie mai amabila, deranjata cum fusese de la tratamentul cosmetic. Netulburat, domn' inginer a scos din buzunarul hainei un metru de tamplarie, a intrat peste ea in dosul tejghelei daramandu-i portita improvizata din navete - Ce ai, bre, vezi ca-l chem pe barbata-miu, a mai latrat o data patroana -, i-a suflat de pe tejghea carioca folosita la socoteli si a inceput, numarand marunt din buze, sa ia masurile pe peretele din spate, cel cu barul asortat. Si-a insemnat pe lemnaria uda cu carioca patru puncte, colturile patratului cu latura de un metru, dupa care a spus mandru: Uite, doamna, cate sticle de bere intra intre semnele astea sunt partea mea! A platit la centima, dar bineinteles ca n-a putut sa le bea intr-o zi, asa ca dupa ora opt seara a inceput, cu un sentiment de infrangere, sa dea si tovarasilor cate o sticla. Bine ca n-a cerut un metru cub, se hahaie Hara, care cu siguranta nu aude povestea asta pentru prima data.)
Uite ca st
