Organizarea in tovarasie a Campionatelor Europene si sistemul defectuos de seeding, imparte competitia in grupe de foc si grupe de apa chioara. Odata cu apropierea de sfirsit a primei faze din turneul final al Campionatului European primul lucru care sare in ochi este felul ciudat in care s-au impartit asezarile la masa bogatului ospat continental. Doua gazde ireprosabile, fara indoiala, numai ca una este deja eliminata, iar pe cealalta doar o aliniere nefasta a planetelor o mai poate duce in sferturi. Aceasta in timp ce exista posibilitatea ca echipele care au jucat finala Campionatului Mondial de acum doi ani, Franta si Italia, sa plece de minuta din Austria & Elvetia si sa se pregateasca pentru un turneul final mai norocos la Mondialul de la Capul Bunei Sperante. Paranteza absolut necesara: acest text este scris inaintea meciurilor de aseara, din grupa C, ora la care aceasta fantasmagorie este inca posibila. La vremea tragerii la sorti, din patru locuri de capi de serie, trei erau ocupate de echipe de mina a patra: harnicele gazde (Austria si Elvetia), plus surprinzatoarea campioana de acum patru ani, Grecia, ajunsa acum in compozitia piele ^ oase. Numai Olanda a putut capata, pe criterii normale, acest statut, aceasta in timp ce Franta, finalista Cupei Mondiale, a ajuns in urna saracilor, pe motiv de clasament FIFA. Gluma zeilor fotbalului s-a oprit la timp, pentru ca nu s-a ajuns la o grupa C formata din Olanda, Franta, Italia si Germania (un cvartet numai bun pentru semifinale), dar blestemul a cazut asupra Romaniei noastre, daca blestem poate fi numit sa te fortifici pe gratis in numai opt zile cu corifeii fotbalului european. Doua lucruri au contribuit la acest talmes-balmes care a ajuns turneul numit EURO: acordarea gazduirii competitiei in tovarasie, intre doua tari care nu pot organiza singure o asemenea manifestare si sistemul de "seeding" (stabilirea cap