Titlul înseamnă "mulţumesc" în norvegiană pentru arbitrul meciului de aseară. În ciuda evoluţiei fantastice a elevilor lui Piţurcă, fără acest Ovrebo ar fi fost 1-0 pentru italieni la
Titlul înseamnă "mulţumesc" în norvegiană pentru arbitrul meciului de aseară. În ciuda evoluţiei fantastice a elevilor lui Piţurcă, fără acest Ovrebo ar fi fost 1-0 pentru italieni la pauză. Nu ştiu cum ar fi evoluat astfel ostilităţile.
După Urs Meier, Valentin Ivanov şi Lubos Michel, coşmaruri care ne bântuie de ceva vreme încoace atunci când vorbim de arbitrajele la nivel de primă reprezentativă, acest chelios cu fizic de ospătar în Cişmigiu ne ţine în cursă. Ştiu că se vor găsi unii care vor susţine că există acoperire regulamentară la penalty-ul ratat de Mutu sau că n-a avea cum să vadă dacă a fost sau nu ofsaid la golul valabil marcat de Toni. Trebuie să-i mulţumim că a fost corect.
Recunosc că m-a bucurat disperarea italienilor, mari maeştri ai jocurilor de culise, dovadă scandalul Calciopoli, cărora acum nu le venea să creadă că un cavaler al fluierului nu-i avantajează absolut deloc. Mi-a plăcut sacrificiul şi munca jucătorilor, dar mai ales tactica aleasă de Piţurcă, personaj care rămâne, în ciuda unor critici constante, un antrenor de clasă.
Mutu a fost înger şi demon, Tamaş la fel: a pasat ideal pentru Mutu, apoi a dat pe lângă minge la golul lui Panucci. Fără Lobonţ, probabil, italienii ar fi făcut scor cu noi. Dar Lobonţ a demonstrat că n-are valoare de liga lui Corleone sau de ifosele lui Rednic.
Locul lui e în campionatul italian, iar după acest meci, probabil ofertele vor începe să curgă ca apa la robinet. Ceilalţi au fost şi ei extraordinari. Toţi merită felicitări pentru meciul cu "squadra azzurra" şi mai ales că n-am fost inferiori nici campioanei mondiale şi nici vicecampioanei mondiale. Ceea ce nu e la îndemâna oricui.
