SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
E mult mai greu să-ţi scoţi din cap o învăţătură proastă decît să înveţi ceva bun pentru toată viaţa. Poţi trăi fără griji şi cu o învăţătură proastă, dar de dragul adevărului şi din respect pentru semeni merită să-ţi cureţi mintea de prejudecăţile şi de inepţiile cronicizate pe care ţi le bagă în creier cu sila un învăţămînt mărginit şi oportunist.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
E mult mai greu să-ţi scoţi din cap o învăţătură proastă decît să înveţi ceva bun pentru toată viaţa. Poţi trăi fără griji şi cu o învăţătură proastă, dar de dragul adevărului şi din respect pentru semeni merită să-ţi cureţi mintea de prejudecăţile şi de inepţiile cronicizate pe care ţi le bagă în creier cu sila un învăţămînt mărginit şi oportunist.
Felul în care mi s-a vorbit în anii mei de formaţie liceală şi universitară despre burghezie, despre academism şi despre epigoni a semănat cu o condamnare pentru crimă. Burghezia n-a fost stigmatizată numai conceptual, ci şi în tribunale. Burghezul e un locuitor al burgului, e orăşeanul, omul nou. Viaţa, în comunitatea urbană, e fatal să fie deosebită de aceea din comunitatea rurală. Condamnînd burghezia, condamni oraşul şi orăşenizarea. Toate manualele şcolare, pe care am fost silit să învăţ, pînă ce am început să nu mai cred în aproape nimic din ce mi se servea de la catedră, vorbeau însă despre burghezie ca de o maladie grea a veacului al nouăsprezecelea, care trebuia rezolvată prin mijloace radicale. Burghezia trebuia stîrpită! Atît de puternic se instalase în subconştientul meu sila de burghezie, încît, după o vizită în casa unui coleg, despre care nu ştiam nimic, am avut o criză morală. Criza s-a declanşat cînd un profesor m-a întrebat, cu un aer punitiv: "Cum, ai fost acasă la burghezii ăia?!!". Am trăit o vreme cu sentimentul că sînt contaminat şi că toţi colegii mă privesc
