Interviu cu Constantin Ticu Dumitrescu Constantin Ticu Dumitrescu a acordat autografe cititorilor pe 6 iunie, la standul Editurii Polirom de la Salonul de Carte "Bookfest". Acesta a lansat pe 27 mai, la sediul Institutului Cultural Roman, primul volum al lucrarii Marturie si document. Bazata pe documente ale Securitatii preluate de CNSAS si pe dosare de la Ministerul Justitiei, cartea face depozitia experientelor carcerale si a celor traite in anchetele la care a fost supus Dumitrescu, fiecare amintire evocata fiind dublata de documente exacte din perioada respectiva. "De aceea am intitulat­o Marturie si document, pentru ca am lasat documentele sa vorbeasca", a explicat Ticu Dumitrescu. As vrea sa vorbim in primul rind despre proiectul cartii, cum s-a nascut el. Este o lucrare impresionanta si se bazeaza pe o formula hibrida... Prima data m-am gindit in perioada comunista, cind orizontul unei rezolvari, al unei eliberari era destul de indepartat. Eram convins ca va veni sfirsitul, insa niciodata nu am avut curajul sa stabilesc anumite termene. Si in aceasta lumina, gindindu-ma mai intii la fetita mea, careia deja incepusera sa i se puna intrebari, am zis ca datoria mea este sa scriu macar despre perioada in care am patimit. Asa s-au nascut acele memorii scrise pe cinci caiete studentesti si tinute absolut departe de ochii familiei mele, pentru ca nu vroiam sa o implic. Atunci, a scrie ceea ce am scris eu in primul volum insemna ani de inchisoare. Am facut trimiteri si la situatia prezenta, la Ceausescu, la ceea ce se intimpla in Romania. Am scris printre picaturi, aveam un santier foarte greu, am scris intr-o baraca de organizare de santier, undeva in inima Vrancei. Acolo scriam pentru ca in alta parte nu aveam curajul sa scriu si tot acolo aveam un locas - era un luft la pod - unde ascundeam caietele. A durat vreun an si jumatate povestea asta scrisa printre picatur