Povestea mea incepe cu zece ani in urma, cand m-am casatorit din dragoste.
Apoi, s-a nascut un baiat, pe care ni l-am dorit foarte mult amandoi. Bucurie fara margini! Am inceput lupta pentru realizarea pe plan material si am reusit aproape imposibilul. Din pacate, nu m-am oprit la timp si n-am observat cu destula atentie ce se petrece in jurul meu. Munceam orbeste, in exces, de dimineata si pana noaptea tarziu. Telul meu era fericirea familiei, dar... cand m-am trezit, lucrurile erau altfel decat le stiam. Din sotul ideal, devenisem o pacoste, sau cum spunea sotia mea: "Mai bine nu te nasteai, mai bine nu te cunosteam, blestem ziua in care te-am cunoscut". Pentru a-mi regasi echilibrul m-am dus la sala de sport. Stiam ca miscarea te ajuta interior. Am reusit mai repede decat credeam. Se nascuse in mine dorinta fara margini de a invinge si de a lua totul de la inceput. Dar inainte de toate acestea, un bun prieten m-a avertizat: "Vezi ca sotia ta calca stramb!". Nu l-am crezut, ba chiar am spus: "Mai bine mor, decat sa cred asa ceva. Ne intelegem si ne iubim prea mult ca sa cred in povestile tale". Pe urma am plecat din tara o vreme, distanta ne-a ajutat si, dupa intoarcere, teoretic a reinceput relatia cu sotia mea. Ne lega foarte mult baiatul, pe care il iubeam amandoi. Dar relatia sexuala mergea foarte prost. Un paradox: normal, potent, am ajuns pe la doctori prin toata tara, crezand ca sunt impotent. Intre timp, cuvintele ei de dragoste de la inceputul casatoriei s-au transformat din nou in jigniri: "Tampitule, nesimtitule!". Am incercat sa discut, sa aflu ce se intampla cu ea, dar nici o speranta. Am hotarat sa divortam (ea a deschis actiune de divort), dar deodata, ne-am trezit ca nici unul nu vrea acest lucru. Si am incercat din nou sa ramanem impreuna. Dar intr-o zi, un prieten (acelasi) imi spune: "Hai, sa-ti vezi sotia cu cine este. Vino acum!". N
