Ilie Tonca, originar din comuna clujeană Mărgău, trăieşte printre oltenii din Gorj, de mai bine de trei decenii. Aici a găsit de cuviinţă să practice până în ziua de astăzi o meserie pe cale de dispariţie.Un tânăr geamgiu, proaspăt însurat, sosea în urmă cu 34 de ani în Târgu Jiu, pentru a duce mai departe tradiţia meseriei pe care o învăţase la el în sat, Botorogi, comuna Mărgău. La început i-a fost mai greu, dar, cu trecerea anilor, nea Ilie şi-a făcut numeroşi prieteni printre oltenii despre care spune „că-s repeziţi şi au impresia că ştiu toate meseriile, dar nici una nu o stăpânesc bine“. „Am venit cu trenul în Gorj. Nu ştiam prea multe nici despre acest judeţ, nici despre olteni. A fost destul de greu la început, dar nu mi-a luat mult să mă obişnuiesc. Şi acum vorbesc în graiul din Mărgău, pentru că, alături de mine, a stat mereu fratele meu mai mare, Gheorghe, şi aşa ne-am păstrat şi limba, şi obiceiurile“, spunea nea Ilie, în timp ce tăia un geam. Îi este dragă ardeleanului şi astăzi, la 60 de ani, meseria învăţată acasă. De-a lungul anilor, geamgiul a avut câţiva ucenici, dar, afirmă nea Ilie cu părere de rău, astăzi tinerii nu mai sunt interesaţi să taie sticla, să înrămeze o pictură sau să pună geam la o fotografie frumoasă de familie: „Meseria asta a mea e pe cale de dispariţie. Tinerii nu mai vor să muncească prea mult, nici măcar aceia care nu au facultăţi şi nici alte posibilităţi de angajare. Preferă să lucreze în domenii care nu necesită prea mult efort fizic. Cu toate acestea, de geamgii cred că va fi nevoie întotdeauna. Oricine va dori să înrămeze un tablou sau să înlocuiască un geam spart... Mă întreb ce se va întâmpla peste câţiva ani, când nu vom mai lucra nici eu, nici tovarăşii de breaslă de vârsta mea?“.

Mărgău - comuna geamgiilor

Pentru că dorul de locurile natale îi mistuia aici, printre olteni, în primii ani petrecuţi în