Cresterea economiei romanesti nu va aduce bunastare si ramane o iluzie a statisticilor daca nu vom fi in stare sa investim in cercetare. Un raport al Institutului de Studii Economice pozitiona Romania pe unul dintre ultimele locuri intr-un clasament al companiilor care lanseaza in piata produse noi. Ca orice statistica, si acest clasament este inselator, deoarece este rezultatul unei analize cantitative. Ca atare, nu trebuie sa cadem in capcana de a considera ca Germania, clasata in urma noastra, ar avea o problema. Nu are, deoarece cele 26% din companiile inovatoare sunt intr-adevar puternice si investesc in cercetare si dezvoltare sume imense. Asa se explica, in lant, exportul masiv de tehnologie al companiilor nemtesti, mai mult decat suficient pentru a da tarii linistea unui surplus al schimburilor comerciale externe.
Statistica aceasta trebuie sa ingrijoreze insa companiile romanesti, deoarece in Romania investim sume infime in cercetare-dezvoltare si, ca atare, vom ramane datornicii de serviciu ai Uniunii Europene, deoarece vom importa mereu tehnologiile si produsele de varf ale altora.
In esenta, negustorii sunt cei care imping acum economia romaneasca, si mai ales importatorii. Apetitul nostru pentru consum si energia cu care negustorii il satisfac explica ritmul accelerat de crestere a economiei, apropiat de cel al Chinei. Firmele cumpara din strainatate mai tot ce consumam si, pentru a-si plati luna de luna facturile, se reped in piata valutara dupa euro sau dolari. O mare parte din devalorizarea leului vine din aceasta presiune creata de permanenta nevoie de valuta a importatorilor. Acesta este, de altfel, motivul pentru care Romania este considerata o economie vulnerabila. Toti, de la analistii Standard&Poor’s pana la expertii Fondului Monetar International (FMI), isi inchipuie un scenariu pesimist, in care, intr-o zi de criza major
