Din punct de vedere al festivalurilor, Sibiu rimează cu Avignon şi Edinburgh. Una dintre particularităţile de seamă stă în faptul că dimensiunea lor internaţională se joacă la ambele capete. La unul sînt spectacolele invitate din toată lumea. Mai mult sau mai puţin celebre, ele constituie o modalitate de a lua, an de an, pulsul mişcării teatrale de pe mapamond. Dar asta, la altă scară, o fac şi alte evenimente de gen din străinătate sau autohtone. Nu mai departe de luna trecută, Festivalul Shakespeare a adus la Craiova şi la Bucureşti la crème de la crème în materie de montări ale pieselor semnate de „Marele Will“. Nu e de neglijat nici componenta internaţională din anualul nostru Festival Naţional. Diferenţa între acestea şi Sibiu&co. se face simţită la celălalt capăt. Acolo este vorba despre producţii naţionale promovate în faţa selecţionerilor şi programatorilor veniţi de peste tot. Cel mai adesea, aceştia preferă să rămînă prezenţe discrete, pe care doar cunoscătorii îi identifică în sală. Atraşi de/cu înregistrări video şi dosare de presă, vin să vadă şi să se convingă cu propriii ochi. Ştiu bine că recomandarea lor pentru participarea la un festival sau într-un turneu constituie, pentru trupa respectivă, o carte de vizită serioasă şi garantează în sine calitatea. Ei decid în mare măsură destinul internaţional al multor spectacole. Şi nu numai al celor intens mediatizate, precum Faust sau Viaţa cu un idiot, dacă e să ne referim la montările – vedetă de la Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu. Unde altundeva mai puteau fi întîlniţi la FITS? Ce anume i-ar mai putea interesa? Răspunsul ţine, în primul rînd, de specificul instituţiei pe care o reprezintă. Pe de altă parte însă, au greutate şi cele cîteva preocupări constante (revizitarea clasicilor, dramaturgia contemporană, regizori consacraţi), tendinţele momentului (autori est-europeni, Anul Internaţiona