Sorin Oprescu devine primar general al capitalei, după o nouă luptă cu Traian Băsescu. Dacă în 2000 nu a reuşit să-l învingă pe atunci omul politic de stînga Băsescu, Oprescu a reuşit acest lucru acum, indirect, cînd Băsescu a trecut pe partea dreaptă a ideologiei dîmboviţene. Este însă reală această înfrîngere a preşedintelui? Care vor fi consecinţele pentru alegerile parlamentare din această toamnă şi cele prezidenţiale de la anul? Se transformă Traian Băsescu într-o piatră de moară pentru PD-L? Prezenta analiză nu se vrea o analiză calitativă a rezultatelor sau o investigaţie politică a valorilor cîştigătoare. Calitatea lui Oprescu ca primar, arbitru, mediator, manager şi reprezentant al independenţei politice se va vedea în timp. Votul emoţional, strigătul de luptă sau antibăsescianismul în continuă creştere în Bucureşti au condus la un rezultat scontat de acum 2-3 săptămîni. Care sînt însă, de fapt motivele procentelor lui Oprescu? În primul rînd, să luăm cazul candidatului Blaga. Discuţia s-a mutat de la candidatul Blaga la preşedintele Băsescu pentru că Vasile Blaga nu a reprezentat de fapt un „independent“ în acţiunile sale. Probabil că cea mai mare problemă pe care Blaga a avut-o a fost aceea că nu a existat suficient ca om politic şi candidat, fiind asociat cu imaginea negativă a lui Băsescu. Proiectele, ideile şi concepţia sa despre primăria generală au fost trase înapoi nu de „calităţile deosebite“ ale lui Sorin Oprescu, ci de votul anti-Băsescu. Şansele pe care Blaga le avea erau reale şi probabil că ar fi reuşit mult mai multe decît va reuşi Oprescu într-un Consiliu încărcat de PD-L. Dacă victoria lui Oprescu este considerată eşec pentru PD-L de către electorat, atunci lingerea rănilor trebuie făcută cît mai rapid. însă, este oare PD-L-ul în scădere de formă? Cu un rezultat bun în Consiliul General şi cu două victorii la primăriile de sector, PD