PUNCTUL PE EI
Aventura noastră la Euro 2008 s-a încheiat pe locul trei într-o grupă de patru. Lanterna e a francezilor, vicecampioni mondiali. Aparent, comparaţia cu trupeţii lui Raymond Domenech ne avantajează. Dacă mai adăugăm în coadă şi justificarea faptului că echipele care merg mai departe – Olanda şi Italia – reprezintă vîrfuri incontestabile ale fotbalului european, am putea da stingerea în linişte.
PUNCTUL PE EI
Aventura noastră la Euro 2008 s-a încheiat pe locul trei într-o grupă de patru. Lanterna e a francezilor, vicecampioni mondiali. Aparent, comparaţia cu trupeţii lui Raymond Domenech ne avantajează. Dacă mai adăugăm în coadă şi justificarea faptului că echipele care merg mai departe – Olanda şi Italia – reprezintă vîrfuri incontestabile ale fotbalului european, am putea da stingerea în linişte. Băgăm în faţă aprecierea unei comportări onorabile într-o companie onorantă şi croşetăm în continuare alibiuri pe această temă. Comparaţiile bazate pe adevăruri relative sînt însă, de cele mai multe ori, mincinoase. Protejează mediocritatea. Cîndva am auzit pe cineva spunînd: "Cînd mă compar, mă admir. Cînd mă analizez, mă detest". Nu ştiu dacă era original sau dacă cita din clasici. Dar am convingerea că orice comparaţii, şi mai ales cele care te aduc în avantaj, au ceva din natura subterfugiului. Se întîmplă şi de această dată.
Naţionala României a depăşit aşteptările noastre realizînd, într-o companie selectă, puncte pe care mulţi nici nu le visau la debutul competiţiei. Remizele cu Franţa şi Italia ne-au surprins atît de plăcut încît am acceptat să trecem cu vederea, la vremea respectivă, neajunsurile evidente în exprimarea echipei. Am ales varianta de a proteja deliberat doza de optimism dinaintea meciului cu Olanda, sperînd că retuşurile se vor realiza din mers, în intimitatea lotului. Dar Piţurcă a reuşit să fa