Daca i-am putea readuce la viata pe Sigmund Freud si Carl Gustav Jung si daca am putea reface faimoasa lor plimbare vieneza de zece ore, in care au stocat impreuna si au maruntit viitorul psihanalizei (si al psihiatriei), am asista, poate, la o discutie aplicata despre obsesiile libidinale (matriciale) ale celor doua sexe: invidia de penis, la femei; invidia de vagin, la barbati. Plus cele doua spaime ancestrale ale acelorasi doua sexe: spaima de viol (in cazul sexului slab) si spaima de castrare (in cazul sexului tare). Romanul Cucul si Pupaza de Will Self (aparut la Editura Polirom, in traducerea Catalinei Necula) pare sa sintetizeze si in acelasi timp sa analizeze tocmai aceste doua invidii si spaime, cu aplicatie pe doua personaje: Carol si Bull. Previn, insa, de la inceput: cartea aceasta nu este nici despre falocentrism, nici despre vaginocentrism, asa incat ii va dezamagi atat pe machos, cat si pe feministe. Cucul si Pupaza pune o problema mult mai acuta: cochetand cu chestiunea hermafroditismului si a transexualitatii, mizeaza, de fapt, pe intersanjabilitatea organelor sexuale intr-un trup omenesc. Avem de-a face, poate, cu o ucronie, cu lumea lui "daca". si atunci autorul are tot dreptul sa se intrebe: cum ar fi fost daca femeile s-ar fi nascut dotate cu falus (si nu cu vagin), iar barbatii, cu un vagin (si nu cu falus). Cum ar fi fost daca lucrurile ar fi stat invers din punctul de vedere al organelor sexuale acreditate in cadrul speciei umane? Raspunsul autorului este mozaicat: ar fi fost absurd si grotesc, dar si amuzant si pitoresc. De ce ii creste lui Carol un polip care va deveni penis? Psihanalitic vorbind, Carol este nesatisfacuta de barbati, or, in acest caz, singura solutie compensatorie este sa uzurpe chiar femeia rolul de barbat dotat sexual. In culisele psihologice ale cartii lui Will Self se gaseste, insa, si altceva, o trimitere ancestrala: mi