Pentru a avea şansa să vă întâlniţi cu Anca Parghel trebuie să trimiteţi la adresa OP 1 CP 10 Bucureşti, până cel târziu luni, 23 iunie, talonul de participare la concurs. Talonul îl puteţi găsi în ediţia de vineri, 20 iunie, a Ghidului TV al «Evenimentului zilei».

În curtea casei sale cu ziduri pictate, Anca Parghel a vorbit cu verva-i caracteristică despre copii, dezamăgiri, spiritul Braziliei şi filmele în care urmează să joace.

EVZ TV: Aţi trăit foarte tumultuos, aţi avut la un moment dat tăria să vă luaţi lumea în cap şi să plecaţi din România...

Anca Parghel: Aşa a fost firea mea, am dorit mereu să mă îmbarc în toate, cât mai multe şi cât mai grele. Am vrut să mă căsătoresc la 18 ani, să fac copii foarte repede. Am fost precoce. Acum sunt şi bunică. Nepoţica mea, Anca, e sosia mea, deşteaptă şi înţeleaptă!

Totuşi, de ce aţi plecat din România, fără soţ, cu doi copii după dumneavoastră?

Probabil era timpul să plec, să schimb radical ceva. În momentul acela a trebuit să mă smulg de aici, chiar dacă a fost dureros. De fapt, am plecat în ’96 pentru că nu aveam nici ce mânca. Pare greu de crezut, nu? Am plecat pentru că aveam doi copii şi nu aveam cu ce să-i întreţinem, soţul meu vindea pantofi în piaţă, iar eu mergeam să cer bani împrumut pe la marile cluburi unde concertam. Am trecut prin foarte multe umilinţe, le-am îndurat, nu ştiu ce suflet am avut să trec prin aşa ceva, dar am rămas o lady.

Aţi fost o mamă autoritară?

Nu, dimpotrivă. Sunt cea mai cuminte mamă, o mamă care nu dă din gură, nu ceartă. Nu i-am tratat pe fiii mei ca pe nişte copii, ci ca pe parteneri. Sunt părintele care dă exemplu, nu cel care vorbeşte.

Cu fostul dumneavoastră soţ mai ţineţi legătura?

Chiar ieri a venit pe la mine. „Ce faci, iubitule, te întorci acasă?“. Mi-a făcut o supă, am rămas cu gura căsca