Pana in ultima clipa a mandatului de primar, Adriean Videanu a ramas acelasi edil arogant, un performer neinteles si hulit pe nedrept. Chiar si in discursul de adio s-a laudat cu circulatia la nivel european, cu buna gestionare a banilor, cu succesul "borduriadei" si cu infrastructura moderna. Insa a venit si cu ceva nou: ideea de sacrificiu colectiv pentru bunastarea generala.

Ce ne spune domnul Videanu? Ca bucurestenii trebuie sa inteleaga ca a noastra biata Capitala nu poate sa devina una cu adevarat europeana ca Viena, Paris sau Praga. Singura noastra sansa ar fi sacrificiul pentru progres.

Fostul primar sustine ca europenii mai vestici ca noi au inceput mult mai devreme procesul de modernizare. Asa incat e normal ca Bucurestii sa recupereze terenul mai greu. "Modernizarea Capitalei nu se poate decat printr-un sacrificiu comun, atat din partea administratiei, cat si din partea cetatenilor", adauga apoteotic Videanu.

OK, am inteles, trebuie sa ne sacrificam pentru viitorul glorios al Capitalei, pentru ca macar urmasii nostri sa aiba un oras modern si curat.

Bucuresteanul stie cel mai bine ce inseamna sacrificiul: de vreo cativa ani simte gustul amar al sacrificiului involuntar, in fiecare zi cand merge ca melcul la serviciu sau cand se ineaca de praf. S-a obisnuit sa ajunga la Constanta in 2-3 ore, insa din Baneasa pana in Berceni sa faca jumatate de zi.

Mai am insa si eu o singura doleanta. Daca tot ne sacrificam de la mic la mare pentru orasul nostru, as vrea sa ii vad in randul sacrificatilor si pe rechinii imobiliari care ridica monstri de beton si sticla langa monumente istorice, pe afaceristii care au facut avere de pe urma borduriadei, pe artizanii defrisarii parcurilor si pe concesionarii pe viata ai putinelor parcari din Capitala.

Si nu doar pe ei i-as vedea cu drag suiti pe roata de