Dupa ce Gheorghe Gheorghiu-Dej a obtinut la 30 decembrie 1947, in cel mai curat stil stalinist, cu pistolul in buzunar, abdicarea Regelui Mihai si proclamarea republicii populare, romanii s-au procopsit cu o noua zi nationala - 23 August - in locul celei de 10 Mai, pe care o stiau ei de la 1866 incoace.
Daca semnificatia lui 10 Mai a fost tot timpul clara pentru orice roman, nu la fel au stat lucrurile in privinta zilei nationale hotarate de comunisti. Cameleonismul politic, slugarnicia si obedienta fata de Kremlin, nabadaile nationaliste sau puseurile de orgoliu ale dictatorilor comunisti de la Bucuresti s-au reflectat direct in "traducerea" politica a zilei de 23 August.
O prima "lamurire" postbelica a lui "23 August", promovata in conditiile supunerii totale fata de Stalin, a fost "Mareata sarbatoare a eliberarii patriei noastre de catre glorioasa armata sovietica". Canoanele ideologice ale iconografiei comuniste din epoca prevedeau predominanta culorii rosii a steagului de partid, precum si plasarea in prim-plan a ostasului sovietic si putin in spatele sau a celui roman, diferentele de uniforma intre cei doi fiind minime. In 1954, la doar un an dupa moartea "tatucului" Stalin, macazul propagandistic a fost schimbat: "23 August" apare deslusit pe o carte postala din 1954, doar drept "A X-a aniversare a eliberarii de sub jugul fascist". Pentru ca nu era inca limpede cum vor evolua lucrurile la Kremlin, formula adoptata de comunistii romani era voit ambigua in privinta subiectului si complementului: cine anume a eliberat si pe cine? In 1959, adica dupa plecarea trupelor sovietice stationate in tara, simbolistica belicoasa a decorului iconografic a fost indulcita prin absenta steagurilor, si aparitia frescelor comemorative cu primele realizari ale industriei si agriculturii socialiste.
Dupa 1965, a fost creata impresia unui amagitor dezghet id
