Kennedy, Khrushchev, and Castro on the Brink of Nuclear War
Knopf, 2008
"Daca in primul act ai un pistol pe perete, in ultimul act pistolul acela trebuie sa traga", afirma A.P. Cehov. Din fericire, istoria are propriile reguli dramatice. In 1962, criza cubaneza s-a incheiat fara ca rachetele nucleare sa porneasca spre tintele lor. Deznodamantul s-a datorat atat atitudinii echilibrate a lui John F. Kennedy si Nikita Hrusciov, actorii principali ai celui mai terifiant act al Razboiului Rece, cat si hazardului. Aceasta este una dintre concluziile cartii lui Michael Dobbs despre "criza rachetelor". "Erau oameni rationali, inteligenti si decenti, separati de un ocean de animozitate, frica si suspiciune ideologica", noteaza Dobbs. Dar, dincolo de conduita lor responsabila impusa de "mintea cea de pe urma", puterea fiecaruia avea limite. Coincidentele, imprevizibilul, lipsa informatiilor corecte si pertinente sau comunicarea deficitara puteau declansa cosmarul atomic. Autorul, reporter la cotidianul The Washington Post, nu se poate abtine sa nu faca o paralela cu prezentul: "Marea calitate a lui JFK, si diferenta esentiala dintre el si George W. Bush, a fost aceea ca a avut o apreciere instinctiva a fortelor haotice ale istoriei".
Pistolul nu a tras, pare a sugera Dobbs, pentru ca, in ultimul moment, duelistii au decis nu numai sa-l inlature de pe perete, dar sa-l si descarce, pentru a evita un foc accidental.
Marele merit al lucrarii rezida insa in revelatiile la care autorul are primul acces in urma cercetarii intensive a arhivelor din SUA, fosta URSS si Cuba. Pana in prezent nu se cunostea, de pilda, planul lui Hrusciov de a distruge prin lovituri nucleare baza navala americana de la Guantanamo, in ipoteza in care Kennedy ar fi ordonat atacarea Cubei. Rachetele sovietice, dotate cu focoase nucleare de puterea bombei de la Hirosima, au fo
