Nemultumirea populatiei fata de gama partidelor existente, dar in mod particular fata de eforturile acestora devine tot mai fatisa in vremuri care trebuiau sa fie, in fond, de reconstructie nationala. Cetatenii care s-au achitat, recent, de obligatia lor civica au mers la urne fara entuziasm, in timp ce o buna parte a electoratului a preferat sa boicoteze scrutinul.
In Romania, oportunismul ramane factorul determinant pentru implicarea individului in politica de partid – desi exista, fireste, si exceptii, respectiv oameni cu motivatii onorabile. Comportamentul incestuos al partidelor care populeaza scena politica continua sa uluiasca: oficiali alesi in varii functii migreaza intr-o veselie de la o formatiune la alta, in timp ce partidele nu se lasa nici ele mai prejos, incheind fel de fel de pacturi care arunca in derizoriu presupusa lor orientare "de stanga" sau "de dreapta". Coerenta sau unitate in deziderate mai exista, la ora actuala, doar printre fortele care compun partidocratia – in special atunci cand este vizata spulberarea acelor adversari care inca mai spera in ridicarea stachetei standardelor etice din politica romaneasca.
Ca atare, ne putem intreba de ce nu au aparut, in decursul ultimilor ani, partide noi – decise sa arunce manusa provocatoare in directia neinspiratei colectii de partide si partidulete? Perioada anilor ’90 abunda, din acest punct de vedere, in elan si creativitate. Multe dintre formatiunile aparute atunci ca ciupercile dupa ploaie s-au dovedit a fi, in final, doar cate un alt cal troian al lui Ion Iliescu si al clicii sale de neocomunisti, altele au incercat in schimb sa fie portavocea unor segmente sociale date uitarii sau sa largeasca intrucatva orizontul minimalei agende democratice – creionata in scarba de postcomunisti, dar mentinuta cu o incredibila tenacitate. Iar acum, cand disperarea romanilor fata de con
