Si totusi, de ce a pierdut profesorul Dumitru Oprea? Sint iesenii chiar atit de reactionari? Fireste, dupa razboi, nu e foarte greu sa-ti arati vitejia, istetimea si pectoralii de bronz. E ca la fotbal: cauzele infringerii le pricep si le stiu toti. Cu mult mai bine decit Piturca sau Ionut Popa. In politica - mai e nevoie s-o spun? - lucrurile arata aidoma. Pricina pentru care a cistigat Gheorghe Nichita ramine deocamdata un mister pecetluit: asa au vrut zodiile (si poporul)! In schimb, pricina care a dus la infringerea lui Dumitru Oprea e, pentru chibiti si "politologi", de o stralucitoare evidenta. Lasind gluma si analogiile la o parte, in gazeta s-au publicat, zilele trecute, cel putin doua comentarii lucide cu privire la rezultatul alegerilor locale. Asadar, de ce a fost infrint candidatul "portocaliilor", profesorul Dumitru Oprea? Raspunsul ca asa au vrut cele citeva mii de suporteri ai Politehnicii nu e lipsit de oarece temei. Oricit de ciudat suna ipoteza. Suporterul e, de felul lui, un ins entuziast, care pupa (pe drept cuvint) dreapta lui Ionut Popa si ii asculta, fara murmur, sfaturile. In alegeri, el, fanul lui Balba, e singura persoana care frisoneaza, are ingrijorari si insomnii electorale si tine deschis cu un candidat. Ceilalti musterii sufera neindoios de blazare. Tocmai asta a caracterizat electoratul presupus "subtire" al profesorului Oprea: plictisul, lenea si lehamitea. "Asistatii social" (cum atit de "plastic" a caracterizat profesorul pe electorii lui Gheorghe Nichita), cei care infuleca micii de 1 mai ai PSD-ului si asculta, smeriti, discursurile ermetice ale intelectualului Constantin Simirad, s-au vadit mai harnici si mai disciplinati. Si daca tot am pomenit una din proverbialele exprimari ale candidatului democrat-liberal, sa ne oprim pret de citeva rinduri la ele. Dumitru Oprea e, precit mi-am dat seama din putinele imprejurari in care l-am