Veti fi auzit, poate, de asa-numitele ETF (Exchange Traded Funds). Daca nu, faceti cunostinta cu ele acum; poate, cine stie, le veti intalni si in Romania in viitorul apropiat.

Sunt vehicule de investitii care au devenit foarte populare in ultimii 15 ani, mai ales pe piata americana, locul lor de bastina. Au aparut pe piata in 1993, cand niste consilieri financiari isteti si-or fi spus asa: ce-ar fi sa facem un fel de actiune care sa urmareasca instant evolutia unui indice bursier, ca si cum micul investitor care o cumpara ar detine, la un loc, particele din fiecare componenta a indicelui respectiv.

Imaginati-va: ati vrea sa investiti in BET, dar nu puteti cumpara doar cate o actiune a fiecarei companii care intra in componenta indicelui. Chiar daca s-ar putea, cumparand cate o actiune, n-ati respecta ponderea din indice. Ce mai tura-vura, ca sa reproduceti intocmai structura BET-ului v-ar trebui ceva bani. Dar daca ati putea face asta doar cu 10 lei, sa zicem, cum e la un fond mutual? Sau macar cu 100? Ei bine, asta fac ETF-urile.

Se pot cumpara ca titlurile de la fondurile mutuale, dar se tranzactioneaza ca actiunile. De fapt, aici e principala deosebire; in cazul fondurilor, pe pietele internationale, valoarea unitara a activului net (VUAN sau NAV in engleza) – sau, altfel spus, valoarea unui titlu de participare – se actualizeaza in fiecare zi. (In Romania exista inca un decalaj de doua zile, care va fi eliminat prin noi reglementari, in curs de aparitie.) Nu le puteti cumpara dimineata ca sa le vindeti la pranz.

Or, ETF-urile sunt valori mobiliare tranzactionate ca niste actiuni obisnuite. Se tranzactioneaza la bursa. Valoarea lor se poate schimba, in functie de cerere si oferta, chiar in timpul unei sedinte de tranzactionare. Avantajul este ca sunt instantaneu lichide.

Cea mai apropiata (desi destul de vaga) aseman