Traiesc in Bucuresti si ma sufoc. Inghit plumb si dau proverbial in gropi. Stau neputincioasa a cincea oara la acelasi semafor si privesc cum se pun din nou borduri. Traiesc in Bucuresti si am ales schimbarea... din rau in mai rau.
Votul meu a schimbat garda. Saptamana asta, Capitala a capatat si primar general si prefect nou - asta nu e ales de popor, dar a fost schimbat, prin ricoseu, tot ca urmare a scrutinului.
Ar trebui sa ma bucur si sa sper. Asa ar fi normal. Dar nu mai pot. Sunt prea cinica poate. Insa nu mai cred ca putem scapa candva de poluare, praf, caini vagabonzi, borduri inutile, cratere in asfalt, blocaje in trafic, parcuri defrisate si zgarie-nori ititi din iarba verde.
La figuri noi, probleme vechi
Zilnic, eu si fratii mei de suferinta din Capitala inhalam peste 4 tone de plumb, produse de gazele de esapament ale celor aproape 1,5 milioane de masini.
M-am obisnuit atat sa inghit otrava, incat in concediu la munte mi se pare ca aerul curat imi oboseste plamanii, iar briza sarata de la mare parca ma zgarie pe trahee.
Poluarea cu plumb si praful respirat din atmosfera au facut ca, in ultimii 10 ani, numarul de decese in randul bucurestenilor cauzate de afectiuni ale aparatului respirator sa creasca de la 3,9 la 48,4 cazuri la 100.000 de locuitori. Cui ii pasa? Aceastea sunt doar simple numere in niste statistici. Politicienilor le pasa numai de un alt fel de cifre, cele din sondaje.
Inca un santier a fost inaugurat in zona de nord: intersectiile din Baneasa sunt iarasi permanent blocate, din cauza restrictionarii traficului pentru lucrarile la pasajul subteran.
Vad aceleasi cozi interminabile la semafoare si aceiasi politisti asudati care se chinuie fara folos sa dirijeze circulatia.
In cel mai laudat colt de Bucuresti, sectorul 3, proaspatul rea
