PÎNĂ CÎND? ● Bucureştiul european, între praf şi pulbere
Vineri. Ora 10:00. În zona pasajului de la Ştefan cel Mare spre Piaţa Victoriei se lucrează de zor. Bineînţeles, la aceeaşi linie de tramvai pe care o modernizăm de ne-au crăpat deja urechile. Peisajul, unul de plîngi cu vorbe. Acelaşi ton, altă muzică. Constante rămîn doar gropile.
PÎNĂ CÎND? ● Bucureştiul european, între praf şi pulbere
Vineri. Ora 10:00. În zona pasajului de la Ştefan cel Mare spre Piaţa Victoriei se lucrează de zor. Bineînţeles, la aceeaşi linie de tramvai pe care o modernizăm de ne-au crăpat deja urechile. Peisajul, unul de plîngi cu vorbe. Acelaşi ton, altă muzică. Constante rămîn doar gropile.
Cine nu ne cunoaşte ar putea afirma că sîntem un popor de oameni muncitori. Cînd nu punem borduri, lucrăm la instalaţiile de curent electric sau modernizăm liniile de tramvai. Toate bune. Dar se pare că balada meşterului Manole se potriveşte perfect pentru Bucureştiul zilelor noastre. Ce lucrăm ziua se surpă noaptea, aşa că de fiecare dată o luăm de la capăt. Cu aceleaşi reparaţii. Aşa se face că de mai bine de un an am tot pus borduri (fie ele de granit, de marmură sau de piatră) de ne-au sărit capacele. Acum, lucrările de tramvai pe traseul liniei 34 au transformat Bucureştiul într-un oraş al gropilor.
CAPITALA, UN ETERN ŞANTIER. Dacă vrei să faci o plimbare matinală pe Ştefan cel Mare, nici măcar să nu te amăgeşti cu ideea. Atmosfera din zonă se potriveşte mai bine cu cea a unui oraş sărăcăcios de provincie, şi nicidecum cu cea a unei capitale europene. De o parte şi de alta, maşini ca la balamuc. Muncitorii constructori – deja familiari în peisajul bucureştean – lucrează la refacerea terasamentului liniei de tramvai. Alte "schimbări europene", alţi şoferi care îşi vor "buli" maşinile în gropile rămase neastupate. Zgomotul, infernal. Cl
