In 2008 se implinesc 60 de ani de la construirea primului computer digital.
Computerul supranumit "Baby" a fost dat in functiune in 1948 in laboratorul Manchester University. Numele sau oficial era Small Scale Experimental Machine.
Baby a fost primul computer care a utilizat ceea ce se numeste "arhitectura von Neumann" care consta, pe scurt, in separarea procesorului de structura care inmagazineaza atat procedurile cat si informatiile, dar si dispozitivele input / output.
Diferenta majora fata de computerele anterioare statea in faptul ca Baby putea indeplini mai multe operatii. Nu era construit pentru un singur scop - calculul aritmetic, de exemplu - cum se intampla cu stramosii sai.
In ciuda faptului ca Baby sta la baza computerelor noastre de birou si a intregii tehnologii aferente acestora, de la imprimanta pana la memory stick si iPod, acest prim computer nu semana nicicum ce ceea ce folosim astazi.
Cantarea o tona si ocupa o intreaga camera. In ciuda dimensiunilor, capacitatea sa de procesare era mult redusa si fata de cel mai slab dintre calculatoarele actuale.
Memoria sa era capabila de stocarea a 1024 de biti (1Mb), iar operatii destul de simple durau aproape o ora iar computerul se incalzea atat de tare incat cei ce lucrau la el erau nevoiti sa stea cu geamurile deschise chiar si in zilele cele mai friguroase.
Profesorul Freddie Williams, coinventator alaturi de Tom Kilburn al Small Scale Experimental Machine, povestea despre primele incercari de a lucra cu Baby, in vara lui 1948:
"Cu mult efort a fost introdus un program si a fost apasat butonul de start. Imediat dupa aceea ecranul a inceput sa clipeasca ca intr-un dans nebun. La incercarile anterioare fusese un dans al mortii ce nu a dus la nici un rezultat si, ceea ce era mai rau, fara sa ofere nici un indiciu