Fosta „Gheată de Aur“ a Europei, care mâine împlineşte 50 de ani, regretă faptul că a intrat în politică şi şi-a dat demisia din partid.
- V-aţi întors de la Euro 2008 dezamăgit de necalificarea României în sferturile de finală şi, probabil, bucuros că Olanda, ţara unde aţi jucat şi unde nici acum nu sunteţi uitat, s-a calificat?
- Nu pot afirma că sunt foarte dezamăgit, tricolorii au avut o prestaţie destul de bună în primele două meciuri. Dezamăgirea este că în meciul decisiv, cel cu Olanda, foarte multă lume
s-a aşteptat din partea României la alt rezultat. Şi asta prin prisma faptului că Olanda ar fi trimis în teren o aşa-zisă echipă a II-a, cum a scris presa. Noi, specialiştii, ştiam că Olanda poate alinia două, chiar trei echipe de primă mână. Atât a putut România.
Mutu era cel mai în măsură să bată penaltiul
- Aţi fost pe stadionul „Letzingrund“ din Zurich când Mutu a ratat acel penalti cu Italia.
V-aţi amintit de ratarea loviturii de la 11 metri a dumneavoastră dintr-un meci important pentru Craiova, Universitatea - Borussia Monchenglandbach?
- Ca de obicei, sunt şi acum discuţii foarte multe în legătură cu acel penalti din partida Italia - România, că n-ar fi trebuit ca Mutu să bată ş.a.m.d. La sfârşit, foarte mulţi „specialişti“ apar şi-şi dau cu părerea! Cred că Mutu era cel mai în măsură să bată. Avea şi moralul ridicat după marcarea golului. A ratat, ăsta-i fotbalul. Se întâmplă şi la case foarte mari. Aţi amintit de penaltiul ratat de mine în acel meci din Cupa UEFA, returul din decembrie 1979 de la Craiova, Universitatea - Monchenglandbach 1-0 (gol Irimescu - n.r.). În tur, nemţii ne-au bătut cu 2-0. În returul de pe „Central“, la scorul de 0-0, în minutul 46, ni s-a acordat un penalti. Nimeni nu a vrut să bată, eu am pus mâna pe minge şi am bătut. În anumite momente, îţi asumi şi un risc... Am tr
