Olanda se întoarce acasă, dar rămîne în competiţie un reprezentant de seamă al şcolii sale fotbalistice.
S-a tot vorbit şi se va mai vorbi despre şcoala olandeză de fotbal. În esenţă, ea propune un stil ce pariază pe minge şi pe jocul pe laturile terenului. E ceea ce a reuşit să facă şi Guus Hiddink la ruşi, renunţînd la rigiditate în folosul posesiei. Iar Olanda s-a trezit cu un rival ce-i folosea stilul. O altă “portocală”, electrică însă, cu pase decupate de pe calculator şi o foarte bună acoperire a terenului, totul plecînd de la disciplina camarazilor din subordine.
Antidotul
Astfel că, după o primă repriză în care ocaziile mai mari au fost ale ruşilor, iar olandezii se dovediseră mai periculoşi în fazele fixe, Van Basten a decis să schimbe: Van Persie la Kuyt, mai multă viteză, mai multă abilitate. După 15 secunde, Van Persie are o ocazie. Însă după alte 15 secunde, ruşii îi găsesc antidotul, căci pe banca lor cineva vorbeşte olandeza fotbalului mai bine ca Van Basten. Din acea bandă, unde Boulahrouz rămăsese fără dublaj, a plecat deschiderea scorului, centrare Semak, gol Pavliucenko, dorit nu degeaba de jumătate de Europă.
Atac după atac
La 0-1, olandezii păreau a avea în faţă un adversar care le anticipa orice mişcare. Şi care desena splendid. Şi care se apăra ca la, evident, Stalingrad. Şi care rata frenetic. Dar care primea un gol clasic de la Van Nistelrooy, arătînd că Hiddink mai are de lucru la defensivă. 1-1.
Prelungirile deschideau o întrebare: va reuşi Rusia să reziste fizic? Pînă să-şi dea răspunsul, lumea de pe stadion privea înmărmurită cum albii irosesc incredibil şanse imense. Şi totuşi, chiar dacă arbitrul Michel le-a refuzat un penalty clar, ruşii au învins. Torbinski şi Arşavin au întors cuţitul în rana olandeză. 1-3. Batavii, care s-au odihnit cu noi, au fost m
