TIMPOLIS scria, in premiera, in septembrie anul trecut, despre un proces cu tenta politica indiscutabila, intrat pe rolul Curtii de Apel Timisoara, un proces care, cum era de asteptat, a debutat cu stangul. Este vorba despre un dosar pornit de la plangerea unui lugojean, facuta pe numele a cinci lideri politici (Calin Popescu Tariceanu, Mircea Geoana, Corneliu Vadim Tudor, Marko Bela si Dan Voiculescu) acuzati de folosirea nejustificata a banului public in cadrul referendumului pentru suspendarea presedintelui, din mai 2007. Un referendum inutil si nesolicitat de reprezentantii societatii civile, dorit, insa, cu ardoare de reprezentantii celor cinci formatiuni politice, reuniti in celebra de acum formula "322". Un referendum a carui factura, care trebuie achitata din banul public, nu din economiile celor cinci si nici ale formatiunilor politice pe care le reprezinta, se ridica la circa 18 milioane de euro.
Dupa ce a debutat cu niste impiedicari sesizabile, dar evident, nerecunoscut voite, de aproape un an bate in continuare pasul pe loc, poticnindu-se in argumente penibile.
Ce se vedea in "fundalul" acestei actiuni cu final in instanta, in toamna anului trecut cand – in decurs de doua - trei luni de zile de la deschiderea actiunii in instanta, cinci magistrati s-au retras, unul dupa altul, din completul de judecata? Cinci lideri din varful politicii romanesti, o coalitie de interese imense, care isi atrasese criticile societatii civile si ale unei parti a mass-media, si un esec rasunator si extrem de costisitor al unei actiuni inutile si sfidatoare la adresa electoratului. Spuneam si atunci, si acordam si acum un vot ipotezei ca problema, cauzalitatea deciziei celor patru magistrati timisoreni o reprezinta de fapt sistemul. Daca la acest gest ar fi recurs un singur judecator, te-ai fi putut gandi fie ca in CV-ul ori in cariera sa exista un punct vuln