Am ramas surprinsa intr-o seara de atitudinea unei "starlete" de la vitrina. Si nu ma refer la vitrina vreunui magazin de toale de fite, ci la vitrina cu mezeluri. Dupa terminarea serviciului am mers, ca tot romanul, la un supermarket sa fac piata. Acest obicei se poate dovedi o aventura daca nu alegi cu atentie locurile de unde iti faci cumparaturile. Dar sa trec la povestea in sine. Am ajuns la vitrina cu mezeluri si am cerut politicos patru carnati cabanos. Duduia care servea clientii - o bruneta cu plete negre, atent ondulate si studiat prinse in crestetul capului - mi-a raspuns pe un ton sec: "N-avem". "Ee cum sa n-aveti?!", am spus eu si i-am aratat coltul in care era depus produsul cerut. "Pai aia sunt cabanosi", zice ea. "Pai da", fac eu si clipesc a uimire. "Pai ati cerut polonezi", mai zice. "Nu, am cerut cabanos. Ati inteles gresit", spun din nou, la care tanara cu aere de starleta de cinema de talia Angelinei Jolie cel putin, stramba din nas, a insfacat carnatii, ii tranteste pe galantar si mi-i arunca in sila pe tejghea. Am stat pe ganduri si nu i-am mai multumit. Desi nu obisnuiesc, am crezut de cuviinta ca nu e musai sa imi risipesc cuvintele in astfel de cazuri, mai ales ca sunt o persoana cam impulsiva din fire si cine stie ce mi-ar fi iesit pe gura in loc de "multumesc". Gandindu-ma la atitudinea dispretuitoare si intepata a vanzatoarei, probabil nemultumita de conditia ei modesta si cu aspiratii de vedeta, m-am indreptat spre casa. Nu am apucat sa achit ca in spatele meu, la rand s-a asezat o doamna intre doua varste care, cunoscand-o pe casiera i s-a plans de o don'soara de la vitrina care a strambat din nas si i-a vorbit rastit cand a cerut o bucata mai mica de telemea. "Este aia mai tanara, bruneta creata si cu parul prins", s-a plans femeia. In timp ce doamna isi arata indignarea fata de comportamentul tinerei, un lucrator din magazin, ne-